Auskia: agonie si extaz

Fotograful are prostul obicei să se atașeze de echipamentul lui

Pentru el obiectivul, cardul, geanta (ca să nu mai vorbim de aparat) reprezintă camarazii neînsuflețiți alături de care a suferit pe coclauri în arșiță și ninsoare. Valoarea lor sentimentală depășește cu mult prețul de raft. Făuritorul de imagini descoperă uneori că relația pe care o stabilește cu echipamentul său trece dincolo de parametri și performanțe.

Chiar dacă sunt simple obiecte ajungem sa ne atașăm de ele, refuzând uneori sa le vindem atunci când prețul de SH e prea mic în comparație cu amintirile ce ne leagă de prima camera sau primul obiectiv fix.

 

Nimic nu e veșnic

Sunt situații când rațiunea primează și decizi să te desparți de un aparat pentru a-ți face upgrade. Mai exista situațiile mai puțin plăcute când îl pierzi sau cineva decide că nu mai ai nevoie de el ;)

Despre o astfel de situație vreau să vă povestesc. Totul a început când ma aflam la schi filmând sezonul 2 din Auskia, un infotainment despre oportunitățile turistice din regiunea Tirol. Cum zona e un paradis pentru sporturile de iarnă și cum Canon România ne-a rugat să testam și un Canon 7D a fost greu să înghesui într-un singur rucsac doua rânduri de echipament (mi-am luat și 5DII dar am renunțat repede la el după ce am văzut ce poate fratele său mai mic).

Într-una din zile, tulburat probabil de frumusețea peisajului sau de aerul tare de munte, m-am trezit jos, în stația de autobuz, cu geanta deschisă și cu un obiectiv lipsă. Am făcut recensământul dintr-o privire și am descoperit că obiectivul 17-40L se vaporizase. E momentul când pulsul creste, simți un gol în stomac, genunchii ți se înmoaie iar broboane reci de sudoare iți infloresc pe frunte. Imi pierdusem obiectivul wide.

 

Operațiune Obiectivul

M-am învârtit pe călcâi și am refăcut înapoi drumul parcurs. Am luat la rând toți operatorii de telescaun, teleschi și telecabine. Cea mai mare binecuvântare pentru mine a fost că absolut toată lumea vorbește engleza sau măcar înțelege. Fără niciun succes însă.

În aceeași seară am mai urcat o dată să degustăm pe pârtie supa de găluști alături de șase feluri de carne cu tot atâtea sosuri și am profitat de ocazie să-mi exersez accentul întrebând în stânga și în dreapta “I lost a camera lens. Have you found it?”.

In astfel de momente iți spui ca nimic nu poate fi mai frumos pentru obiectivul care te-a slujit cu atâta devotament decât să-și încheie călătoria pe o pajiște din Alpi unde va fi călcat în picioare la primăvară de o întreagă cireadă de vaci.

 

Ghișeul de obiecte pierdute

Biroul de informații este practic ultima speranță a turistului venit sa schieze în Sölden. Dacă ți-au căzut din telescaun bețele, mănușile sau ochelarii aia scumpi de schi speri sa treacă pe acolo un austriac care le va lua și le va preda cu siguranță la mai sus numitul birou.

A fost gândul cu care a doua zi de dimineață ghișeul se deschideau cu mine așezat răbdător primul la rând. Si pentru a fi sigur ca austriacul nu se gândește la ochelari de soare sau vreun filtru când aude cuvântul “lens” am luat cu mine un alt obiectiv din geanta.

 

Austria sau tara unde Vlad Țepeș s-ar fi plictisit

– Good morning. Yesterday I lost a lens like this one!

Se uita la mine, se uita la obiectivul din mana mea, se întoarce la birou, trage de un sertar și scoate un 17-40L de jurai ca e al meu.

In drum spre mașină am cugetat: dacă mi s-ar fi întâmplat la Predeal sau în Poiana ce șanse ar fi existat sa-l mai recuperez?

Concluzia e simpla: dacă ești în căutarea unui loc cu sute de km de pârtie, cu cel mai bun Kaiserschmarn (întrebați de Gampe Thaya) și cu cele mai primitoare ape termale, nu rata valea Ötztal.

Dacă ți-ai pierdut obiectivele le poți regăsi aici oricând, atât ca om cat și ca fotograf.

*Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul landului Tirol și susținut de Austria.infoLufthansaBMWIntersport & OTP Bank. Powered byBURN. #auskia, #lovetirol, #tirol, #lufthansa, #bmw, #otpdirekt, #burn

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Dare de seama

Stiu ca e un blog de fotografie dar cum n-am postat de luni de zile si cum n-as vrea sa credeti ca am ațipit onor prezint mai jos, la raport, cam cu ce m-am ocupat in ultimul timp :).





It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Advartaizarul de serviciu

Ma tot intreb cine a avut ideea cu “Stop accidentelor rutiere! Viata are prioritate!”? La ce s-o fi gandit politia romana cand a facut “brainstorming” sau cand a chemat agentiile la pitch (sanchi)? Oamenii mor si nu stiu asta. Deci sa le spunem. Pleci de acasa cu gandul sa faci un accident si cand colo, ce sa vezi, politia a dat interzis la accidente. Asta n-ar fi nimic daca o minte geniala nu s-ar fi gandit sa inlocuiasca cuvintele “stop” si “prioritate” cu semnele corespunzatoare din codul rutier. Si pe un galben lamaie, in viteza masini mai apuci sa citesti “acidentelor rutiere! Viata are”.

La fel de inutila si tinand cumva de acelasi minister, e campania antidrog. Ce pastilat sau injectat o sa se opreasca in fata unui mar ofilit sa citeasca “Spune NU drogurilor” si imediat sa aiba revelatia dependentei? Sa ne amintim deci: nu fumati marijuana pentru ca heroina ucide!

Vorba Margineanului: decat sa fie rau mai bine sa-ti fie bine. Si pentru ca se puteau face niste campanii decente unor idei bune exista si reversul. Spot genial la un produs cvasi anonim: Vodca Romulus. Hai ca v-am confuzat echilibristic ;).

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

loto

Joc foarte rar la loto si numai atunci cand s-a adunat un premiu mare. De fiecare data constat cat de departe sunt de noroc. Joc in general numere aleatoare convins fiind ca am sanse mai mari asa decat sa utilizez aceleasi 6 numere ani de zile. Maximul obtinut a fost un singur numar per varianta. Si am descoperit ca de fapt nu platesc un bilet pentru marele premiu ci cumpar toate fanteziile si toate planurile pe care mi le fac pana in momentul cand aflu ca de fapt n-am castigat nimic. Delirul incepe cu achizitionarea lucrurilor mici ce aduc fericirea si se termina apoteotic cu investirea rationala a milionelor de euro inexistente trecand prin episodul de generozitatea cand 5 sau 10 mii de euro date fiecarui prieten sau ruda nici nu se simt in buget.

Si de fiecare data ma consolez gandindu-ma ca pentru a nimeri 6 numere am aceleasi sanse cu a infige un ac intr-un cearsaf intr-un ochi anume format din 2 fire orizontale si 2 verticale.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr