Ziua 1

Ca si in filmul omonim si noi am plecat in a prinde un monstru doar ca in cazul nostru a fost vorba de o imagine comparabila ca incarcatura si mesaj cu reusita lui Marin Moraru. Si exact ca in film nu cred ca monstrul nostru a fost prins, un bun pretext insa pentru a recidiva in evadarea noastra din cotidian.

Nu foarte departe de Bucuresti, pe malul Dambovitei dar mai spre izvoare ne oprim intr-un sat de tigani. Cum barbatii erau plecati nu stim unde iar femeile stateau ascunse prin case, puradeii au navalit peste noi.


Fetele au fost cela care s-au lasat primele fotografiate, ne-au zambit si au incercat sa para cochete desi probabil nu aveau mai mult de 12 ani.


Baietii in schimb au tinut neaparat sa ne arate tot ce au ei mai de pret. Nu putem arata decat banii pentru ca altfel vizitatorii belgieni ar navalii pe site.


Desi ne-au repetat obsesiv si extrem de persuasiv fraza “rumane, da-ne si noua un ban sa manaca si noi ceva” am descoperit de fapt ca traiesc intr-o saracie lucie si ca pana si copii sunt trimis la strans de lemne. Baietii, dar si fetele, aduc din padure lemne pe care le mai schimba pe ceva mancare.


In toata saracia in care traiesc, chilotii rosii sunt probabil mandira orcarei tiganci starnind probabil admiratia si dorinta barbatului etnic.

Am plecat spre Brasov unde am si inoptat cu gandul ca duminica sa ne continuam periplul prin tara.
va urma

4 thoughts on “Ziua 1”

  1. Ce frumosi sunt copii cand rad. Un spectacol al lumii, si e asa de usor sa-i faci sa rada.
    Mie, mi-au dat lacrimile la pozele astea.
    Sper sa nu ma vada vre-un coleg, ce am sa-i explic…
    Multumesc

  2. exceptionale fotografii. nu stiu cum reusesti sa obtii culorile astea…pregnante dar nu stridente. expunerea e perfecta. intreaga atmosfera. poate imi povestesti vineri, la vernisaj…
    sunt facute cu digital ?

  3. Multumec mult tuturor pentru aprecieri. Pana la urma asta e scopul, de a transmite prin imagini cateva din sentimentele care ma incearca.

    Mircea, cu mare placere am sa povestesc tot ce va fi nevoie vineri si m-as bucura sa-i intalnesc pe cei cativa care din cand in cand mai trec pe aici. Lucrez pe digital de aproximativ 1 an (prin mai cred ca se implineste exact anu’).

  4. Pozele cu tigani imi amintesc de periplul meu prin Bucuresti care s-a finalizat cu o serie de portrete destul de dragute, dar … care nu se pot compara cu ceea ce vad aici. :) Diferenta nu se rezuma numai la calitatea “produsului final” dar si in ceea ce ii privste pe subiecti: “ai mei” nu au cerut bani, nu au batut nici macar un apropos cum ca ar vrea altceva decat sa pozeze. Desigur, fiind din Bucuresti, poate ca foamne nu era la fel de mare. Atitudinea era aceeasi insa, baieteii cu pantalonii in vine si cu bicepsu’ incordat, iar fetele adoptand..pozitii mai sexi sau mai cochete.. fiecare dupa posibilitati. Dintre toate imi place asta cum a iesit cel mai mult:
    http://www.deviantart.com/view/17344038/
    Sper sa nu fie considerat spam :))
    I could use some advice on how to improve my… technique! (exagerez cumplit numind simpla apasare a unui buton..tehnica!)

Leave a Reply