Ziua 3

Ceasul suna la 6:00. Ne trezim nauci. Eu dormisem la mijloc, intre 2 paturi dar macar m-am invelit cu o patura. Stefan in schimb a trebuit sa foloseasca o covertura dar a avut perna, ceea ce nu se poate spune despre mine. Costin era sa cada din pat dar a avut si plapuma si perna. Echitabil intr-un fel.


Buimaci mergem pe barajul de la Bicaz sa pozam rasaritul. Frig de crapa pietrele, cine are caciula e norocos, cine are gluga se descurca iar pentru aia cu sapca e nasol. Orasul e undeva departe unde probabil o groaza de norocosi mai dorm inca.


Rasaritul ne fenteaza, face un dribling si dispare printre nori. Noi ne uitam cum din neatentie am apucat de am stranutat si soarele a si disparut. Ghinion. La drum.


Hotaram sa trecem pe la Manastirea Neamt.


Ghinion din nou (poate am o karma proasta). Inchis.


Intram intr-o biserica mica de langa. Niste dascali cantau de zor, noi am tras cate un cadru si am plecat de frica sa nu ne stropeasca cineva cu apa sfintita.


Cum calatorului ii sta bine cu drumul am mai poposit doar in Targul Neamt, unde desi campania electorala se terminase ‘afisele’ au ramas.


Targul din Targul Neamt e dotat. Metaforic vorbind. Si pentru dotari trebuie accesorii. Din pacate n-am vazut pe nimeni proband.


Nici domnii nu sunt uitati. Nu imi e insa f. clar ce masoara. Cred ca lungimea. Pantalonilor.


N-am inteles exact daca vor sa rastigneasca pe cineva sau e pentru uz domestic.


Nastase nu era. Erau ouale. Cam mici.


La un targ de vite, cai, oi si gaini nu se vine oricum. Eleganta doamnelor nu face decat sa completeze peisajul.


Domnii in schimb discuta politica. Un fel de a spune. Le e dor de Don Buniccio.


In caz de ghinion se cumpara si se agata la oglinda la masina. ma rog, la dacie.


In Vaslui am nimerit peste etapa municipala de sah, faza pe cartier, grupa de varsta parastas+.


Actiune e palpitanta, ritmul alert, miscarile sunt rapizi de unde si rata mare de imagini miscate.


Finalul este apoteotic. Meciul se incheie remiza. Gasca pleaca sa mai stea un pic la vreo coada pana la etapa urmatoare.


Ne intoarecem spre Bucuresti dezamagiti cumva ca timpul a trecut atat de repede. Si ca peste tot, lumea alora mici, ne bagati in seama si anonimi de prin sate, orase, cimitire si parcuri nu prea se intersecteaza cu a celor “din capitala” decat daca probabil cei din urma tin cu totdinadinsul sa iasa din cotidian.

4 thoughts on “Ziua 3”

  1. Bravo. Prevad aici o cariera stralucita de fotograf. Imbini intr-un mod senzational arta fotografica cu fotojurnalismul. Imaginile vorbesc de la sine.

Leave a Reply