Sabat shalom

Tributari unei lumi in care goana dupa tehnologie este o filosofie de viata stam ades si ne intrebam cum era fara televizor, telefon mobil, internet sau sateliti. Cu toate ca deplasarile sunt mai rapide, comunicarea instantanee si distantele parca nu mai exista avem din ce in ce mai putin timp.

Intr-un cartier Bucurestean, unde candva era plin de evrei, azi au mai ramas mai putin de 10 barbati. Timpul pentru ei a stat in loc iar voluptatea cu care povestesc despre vremurile interbelice, despre bacani, restaurante, ceasornicarii, pravalii de vopseluri si gazarii te fac sa crezi ca acele vremuri imemorabile erau un colt de rai.

Ce e mai trist insa e ca la fel se va vorbi despre prezent peste vreo 50 de ani.

Ziua din vis

Se spune adesea ca singura sansa sa evadezi dintr-un cosmar, avand constinta captivitatii in vis, este sa te sinucizi; sa te arunci de pe o cladire, de pe un pod sau pur si simplu in fata unei masini. Transpirat fiind si trezit la realitate intr-o lume nu cu mult mai buna decat visul din care tocmai ai iesit stai si te intrebi daca nu cumva si visele asta au o structura ierarhica trezindu-te intr-un alt vis cu singura diferenta ca ai o mai care constinta de sine. Si bulversat de astfel de ganduri nu-ti ramane decat intrebarea: oare cum evadez si din acest vis?

O lectie la domnu’?

De la un timp toata lumea se pricepe la fotografie (ca si la fotbal sau femei). Toti au cate un sfat, toti stiu cum ar fi trebuit facut mai bine, ce-i lipseste unei imagini, ce are in plus, cum ar trebui sa cada lumina, ce atmosfera ar trebui sa degaja, cum sa stea modelul, cum sa zambeasca sau cand ar trebui declansat si cand nu. De ce nu fac ei poze grozave desi stiu exact toate amanuntele nu am sa inteleg.

Aflam astfel ca incadrarea la mijloc se numeste “efect minimalist”, pozele inclinate sunt datorate deviatiei de paralaxa, cele arse sunt hight key, cel sub expuse sunt clar/obscur, iar cele proaste sunt pur si simplu bune pentru ca vina unei astfel de inculturi o poarta privitorul.

A tace si a declansa nu mai reprezinta nici o tentatie. Urmatoare etapa este cea a criticului de arta avizat.

Andra

Vesela si cooperanta a indurat cu stoicism tot frigul si atmosfera neprimitoare data o cladire parasita ce a fost candva fort. Are initiativa, e tot timpul mai inventiva decat fotograful dar nu sta nici un moment nemiscata in cadrele pe care ea le imagineaza.