La revedere!

Zilele trecute cineva ma anunta ca pe un alt site se afla imaginile mele de la show-ul auto si ma intreaba daca le-am oferit eu. Consternat ma uit si vad cum lumea s-a servit de pe blog cu ce era mai bun. Ma intalnesc din ce in ce mai des cu astfel de atitudini “pai si asa tu te distrezi si faci fotografii, deci te bucuri, asa ca luam si noi si punem ca nu o fi suparare”. Ba este. Ce e si mai amuzant e ca dupa ce au pus sigla lor pe pozele mele imi marturisesc cu nonsalanta ca “sigla am aplicat-o tocmai ca sa protejez autorul, in caz ca alte persoane copie de la noi din site fotografia”. Ce mai, replici bune de “Cascadorii rasului” sau “Daca doriti sa revedeti din programul de revelion”.

Show-ul continua, si dupa ce ii prinzi cu mana in buzunarul tau, te intreaba daca nu te intereseaza o colaborare. Ca de obicei, raspund impulsiv, in modul pe care-l iubesc cel mai mult, chiar daca un bun prieten imi tot explica ca biznisul e biznis si nu e loc de sentimentalisme.

Eu continui sa spun ce gandesc, fotografiez cum cred si incerc pe cat posibil sa ma manifest sincer.

16 thoughts on “La revedere!”

  1. vorbind la rece, abordarea ta nu a fost poate cea mai buna si ai cam epatat un pic, iar paranoia ta a defulat. luni in urma mi s-a parut ciudat cand te-am vazut prima oara intr-un exces asemanator, dar cert e ca desi nu eram de acord cu tine in unele privinte, mi-ai placut. place mult paranoia ta si scenariile construite cu ajutorul ei. fac parte din farmecul tau.

    parerea mea e ca cine te iubeste trebuie sa te iubeasca asa cum esti si in business trebuie sa te comporti asa cum vrei desi e recomandata un pic de diplomatzie. nu placut la mine oamenii care se amesteca si imi escplica ce si cum trebuie facut un lucru (dau paranoia la romica cu treaba asta ;))

    la poze ai cam abuzat de burn si e prea brutala trecerea de la zonele cu burn la cele fara. parerea mea.

  2. Noname, nu stiu la ce anume te referi, atunci cand vorbesti despre “nu placut la mine oamenii” si “dau paranoia la romica”… Poti fi mai explicit? Da, tu noname, poti fi mai x-plicit?

  3. dar eu nu vreau sa fiu mai clar. si asa am fost destul de clar o bucata de timp si am intzeles ca sarmul meu deriva tocmai din dublul sens dat cuvintelor mele.
    faptul ca fiecare intelege ce vrea (sau nimic) din ceea ce scriu este un lucru care ma face :)

  4. George draga,

    iti apreciez de fiecare data fotografiile. De data asta sunt si eu curios. Nu cumva sunt pozele facute la cimitirul de la Manastrirea din Namaiesti? Caci cei din poze sunt rudele mele, Busuiocescu este un unchi de-al meu, iar domnisoara din a 4a poza este sora bunicului care a murit la 19 ani.
    Doar o curiozitate …

    Te salut respectos,
    Vlad – Michigan

  5. Exact. Sunt facute la manastirea din Namaiesti, langa Campulung. Rudele dvs. se odihnesc intr-un loc extraordinar. Linistea si pacea locului nu fac altceva decat sa te indemne la lungi si adanci introspectii.

  6. Chiar ma gandem ce foto oare ai facut in cimitir?
    Foto sunt super noname,incep sa recunosc stilul tau George,ca ai unul,desi nu vrei sa admiti.
    Credeam ca l-ai pierdut,pe undeva pe drum.Mie imi place exact ce nu-i place lui noname.
    Am o nedumerire totusi…legatura dintre comentariu si foto….sau tocmai asta-i…nu e niciuna,sau vrei sa spui ca toti oamenii cinstiti s-au dus?
    Ma uit din nou la foto,si ma minunez.Contrastul dintre zona luminata si burn e fantastic,noname,nu stiu ce nu ti-a placut…asta ii da fotografiei patina vremii,care merge perfect si cu figurile de pe cruci,si cu cimitirul.
    Bravo Jorj,bine-ai revenit

  7. Locul era superb, pitoresc, inainte ca “socialismul muncitoresc” sa construiasca nenorocitul ala de combinat care nu face, de ani si ani de zile, altceva decat sa distruga zona. Manastirea din stanca este unica, iar maicutele sunt atat de primitoare si pline de viata.
    De abia astept sa ma reintorc in Romania sa vizitez zonele acelea, zone care incet incet se degradeaza si care candva, poate nici nu o vor mai fi.

    Cu stima,
    Vlad

  8. nice… si din categoria carcoteca: da’ pe cand niste poze in care subiectul nu “innabuseste” “sevaletul” :) vreau sa spun este ca anume compozitia dvs. incepe sa bata intr-un cliseu. (bine, poate aici pe blog e cei mai bun din selectia de 10% dah suflet, restul 90% work. nu’s, poate-i altfel – da’ cliesul tot acolo ramane). poze in care subiectul nu ocupa >75% din spatiul de expunere si din atentie ar fi cele de la otelarie (Galati?). Numa’ bine.

  9. Domnul gigix, sa stiti ca astfel de cadre mai sunt. Sunt peisaje destule :) si tocmai acum cateva zile, la raliu, tot din categoria carcoteca, cineva reprosa ca sunt cadrele prea generale, ca masinile sunt cam mici intr-unele din ele, ca “nu e stilul” care m-a consacrat ;). Fiecare dupa gust.

  10. Bai,ce ma enerveaza ca sunt unii care trebuie sa strice ce-i bun.
    George ,ai atras atentia unor fotografi,adica a
    celor mai buni fotografi,si comentariile lor
    pozitive prin ce ai muncit pana acum.Asta te-a facut sa iesi in evidenta,si nu ai ramas in categoria fotografilor buni,dar care fac o masa compacta mare,generala,care atrag comentarii de genul lui Gigix:mda,nice,dragut,dar se putea….
    Deci tine-o tot asa,asta te-a scos in fata

  11. hoho… tin sa atrag atentia ca anume comentariul meu precedent nu este “nice, dragut, DAR se putea…”. io mi-l incadrez la un “excelent. in plus…”

    by the way: sunt siderat de-a dreptul de munca d-l George. Imi place la nebunie. Mai rar asa ceva, denota un calop de gandire intelectualista (:)) la care ader cu mare-mare drag. si repet, si mai rar o crestere atat de mare in atat de scurt timp.
    Si orice pic aport, cat de mic, pe care l-as putea aduce printr-un comentariu ce l-ar putea ajuta pe artist, pe mine ma bucura (desi clar, arta-i arta, artistul artist, si dezoltarea/responosabilitatea ii apartine in intregime, eu sunt spectatorul/consumatorul).

    Basca: multumirile sunt bune la inceput, feedbackul critic te ajuta (sa cresti). Daca-i pertinent, daca iti pasa, etc.
    Basca2: ce-i web(site)u’? Un loc unde oamenii interactioneaza. Din moment ce exista… sa curga! interactiunea…

  12. pozele imi plac, sugereaza trecerea ireversibila si implacabila a timpului, amintiri vechi, cicatrizate… reusesc sa iti trezeasca sentimente, lucrul cel mai important dealtfel.
    prezenta peisajului cred ca poate sau nu sa aduca ceva in plus fotografiei. daca artistul vrea sa te “hipnotizeze”, sa-ti concentreze sentimentele, te rupe de ce te inconjoara si iti arata doar ce vrea sa vezi, ce i se pare semnificativ; pe de alta parte, de acord si cu mr gigix, in conditiile in care “peisajul” ar putea fi out of focus fie optic, fie compozitional… ma gandesc de exp la jumate stanga cruce, jumate dreapta un apus cu mult “blur”.

  13. In Tara in care s-au furat si se mai fura inca, patrimonii, pamanturi si case, Tara atestata pe plan mondial pentru apetitul si impertinenta hotilor, mi se pare nelalocul ei nedumerirea in fata furtului unor imagini.
    Dumneavoastra vedeti-va de treaba, hotii vor face la fel, consolati-va ca nimeni nu va va fura ce aveti in suflet.

  14. George, pana la urma plagiatul e si el o forma de apreciere iar hotia cat de departe poa’ sa fie…

Leave a Reply