Ape

Plecati din Bucuresti la mijlocul noptii de vineri pentru a putea fi la prima ora in zona inundata rasaritul de soare ne surprinde langa un teren inundat din satul Nanesti, una din localitatile afectate de viitura. Desi poate pare pitoresc peisajul nu e deloc unul de vis, nici pentru mai ales pentu localnici dar nici pentru unul din membrii echipei ce calca intr-un sant acoperit de apa si se scufunda pana la umeri cu tot cu camera foto si un intreg rucsac cu obiective. E primul semn ca paradisul e departe.

Afundandu-ne in satul Vadul Rosca peisajul incepe sa devina din ce in ce mai sinistru. Printre daramaturile propriei case un batran ne invita sa-i calcam pragul curtii, intuitiv vorbind, pentru ca stratul de pamant adus de ape era de aproape 20cm. Batranul, cu privirea-i trista se uita neputincios in jurul lui coplesit de dimensiunea dezastrului.

Pas cu pas incepem sa vedem adevarata dimensiune a situatiei. Case spulberate, gospodarii ravasite, pamant adus de ape ce acopera tot si mai ales o liniste apasatoare asternuta parca peste un sat parasit.

Oamenii incep incet sa iasa de prin case intr-un du-te vino in incercarea lor de a mai scoate din casele gata sa cada ce a mai ramas in urma apelor. Mare lor majoritate batrani fiind simt cum ii cuprinde disperarea si resemnarea in fata neputintei lor de a o lua de la inceput.

In curtea bisericii icoanele se zvanta la soare in timp ce intreg mobilierul si cartile par a lancezii intr-un proces ireversibil de degradare iar un avion utilitar survoleaza zona imprastind o substanta rau mirositoare in incercarea de a omora tantareii ce ne inteapa la fiecare pas.

In fata bisericii, parintele dezbracat de straiele preotesti imparte din pachetele sosite, face liste si ii indeamna pe sateni sa ia din hainele sosite in cursul noptii.

In momentul in care am fost convinsi ca ne-am obisnuit cu atmosfera apocaliptica am dat peste scoala din sat unde pe pereti se putea zari nivelul apei. Probabil in cele mai violente conflicte armate traiesti aceasi senzatie. O scoala absolut parasita in care parchetul incretit de ape se auzea trosnind sub pasii nostrii, mochetele devenisera una cu namolul pana la genunchi si cu sali de clasa rascolite de ape in care bancile stateau gramada de parca o expolizie le-ar fi contorsionat si sfaramat.

Plecam lasand in urma oameni a caror neputinta ne rascoleste.

30 thoughts on “Ape”

  1. tehnic (probabil) foarte bine realizate.
    culorile insa mi se par prea vesele pentru mesajul care banuiesc ca s-a vrut a fi transmis.

    ma uit la fotografii si imi zic: doamne ce claritate da aparatul asta, ce culori senzationale, tehnica exact ca in carte…fisheye…super idee de a fi folosit.

    daca asta era mesajul, ti-ai atins scopul, insa ai scos frumosu’ din urat si disperare si cred ca ar fi trebuit sa accentuezi chiar aceste lucruri.

    fotografiile nu mi se pare ca se incadreaza pe “paradisul e departe”

  2. Ce zice domnu` reclamagiu… interesant aspect.
    Daca io as fi fost director la National eographic si as fi trimis pe domnu` George sa faca un material, daca materialul nu era bun tehnic, il dadeam afara.Sunt imagini bine facute, cu har si cu o grozava capacitate de a intelege subiectul. Ce sa fac eu daca domnul George nu e fraer sa mai tremure aparatul, sa balanseze albul gresit, cum se zice acum la reglarea temperaturii de culoare, daca domnia sa compune bine si nu regleaza gresit ceva pe acolo… sa semene pozele lui cu ale celorlalti care incearca fara nici o sansa sa bata la usile fotografiei. Macar la misto domnu George baga niste poze nasoale, sa se bucure si aia care numai asta pot vedea, domnu.
    Altfel cu ura si invidie de la mine, ce sa zic… bune poze. Pacat ca la noi nu aveti ce face cu asa ceva, nu seamana cu pozele facute de nepotul finului sau cu ce face varul portarului, altfel ati fi curtat de toate ziarele. Mama ei de presa… fara pile esti mort… poate si afara sa fie la fel, dar macar mai simti ca ai o sansa, afara.
    Deci bravo.

  3. Reclamagiu,ti se potriveste numele de minune.Chiar nu vroiam sa scriu nimic,dar sa le luam pe rand…
    Sunt chiar FOTOGRAFII exceptionale.Ma uitam pe rand la ele si ma impresionau intr-un fel aparte.NU conteaza cat de clare,sau ce culori au,in cazul asta mesajul vazut de mine era:durere,neputinta,lacrimi,dezastru,doamne cum reuseste sa faca minunatiile astea de foto?
    Te-ai uitat la foto de la metroul londonez?Crezi ca daca erau mai sterse,in tonuri de gri,sau a/n,ar fi avut alt impact?Sa nu mai spun de simtul artistic,adicatelea,ca pe unii ii enerveaza cuvantul:omul a prins pe senzor 1000% ce s-a intamplat acolo intr-un fel care pe mine m-a impresionat profund prin CONTINUT.
    Dupa parerea mea sunt chiar cele mai bune foto de pana acum ale autorului

  4. Pozele sint bune numai pentru asa-numitii “color sensitives”, pentru care culorile saturate la maxim sint tot una cu “atmosfera dramatica”, “lumina excelenta” sau “fotografie reusita”. Aritmetica e simpla: cu cit culorile sint mai aprinse, cu atit snap-shot-ul e mai artistic. Cit despre subiecte, ce pot zice… “Scenics” seci si fara vlaga, in special din cauza lipsei elementului cheie (care o fi el oare?), iar atunci cind acest element apare, poza e umeda, ca scoasa din apa prea-multului Siret. Ce ma mira pe mine e faptul ca fotografi ce se vor cu greutate in peisajul autohton dau apa la moara acestui stil de a poza, ba chiar si-l doresc in presa. Eu sper totusi sa nu vad in presa acest stil, care imi aduce aminte de genericele de prost-gust dinaintea apocalipticelor stiri Pro-TV (si nu numai).

  5. Foarte bune, m-au miscat mai mult decat toate imaginile de la televizor. Parerea mea e ca sunt al naibii de sugestive…

  6. Fara suparare, dar nici mie nu imi inspira suferinta, deznadejde etc… Am vazut ce au facut cei de la Jurnalu si imi pare o alta lume ce vad aici.
    Mie mi se pare ca cea mai buna serie a ta a fost cea facuta intr-un spital.

  7. Domnule Dinu Lazar, vad ca sunteti foarte pornit impotriva presei romanesti (cel putin) si poate ar trebui sa va ganditi dincolo de “uite ce poze frumoase pe aici sau pe dincolo, de ce nu apar si in ziare la fel”
    Faceti genul asta de comentarii de ceva timp si sincer nu cred ca v-ati obosit sa va ganditi la un aspect.
    Lucrez din intamplare in presa si recunosc ca nu e chiar asa minunat si nu iau apararea nimanui pentru ca nu sunt nici reporter nici fotograf, dar am o pozitie care imi permite sa vad lucrurile din mijlocul unui trust de presa care scoate cateva publicatii si tin sa va spun ca daca domnul George isi permite sa “iroseasca” cate o ora pe poza la prelucrare cum singur a recunoscut… ziarele nu isi permit.
    Este un flux continuu de informatii/poze/balamuc/etc. si chiar nu se merita sa pierzi ore intregi pentru cateva poze.
    ok, merita si este frumos in reviste de genul NG sau albume pe anumite teme, etc. dar atat.
    Ah, si nu mai dati vina nici pe fotografii angajati in presa pentru ca ii judecati pe majoritatea dupa niste presupuneri gresite, cunosc multi fotografi dar nu am intalnit nici unul care sa se fi angajat PE PILE.
    Poze frumoase se fac domnule Dinu Lazar dar ma indoiesc ca dvs. cititi toate ziarele zilnic, vedeti linkul dat la stefant.ro din JurnalulNational si exemple mai sunt, plus ca sunt singur ca daca erau si cativa oameni care sa aibe timp sa le proceseze cum face George in Photoshop ati fi fost super multumit.
    Va rog nu mai dati vina pe fotografi domnule Dinu Lazar daca nu stati in mijlocul unor redactii mari multa vreme ca sa vedeti cum sunt alergati toata ziua, cum nu ei aleg pozele iar cei care le aleg o fac la nimereala/plictiseala/sictireala, etc.

    Imi cer scuze pentru ditamai postul si eventualele greseli ( sunt cam obosit.. nu ca ar fi o scuza ) dar sper ca m-am facut inteles.

  8. nu stiu cum le faci, cat e aparat, cat obiectiv, cat prelucrare dar ai depasit cu mult conditia de fotograf. ma uit si nu vad jalea, ma intreb doar cum de-ti ies asa.

  9. Desi fac parte din tagma celor care inca ( si cinstit sa fiu nu siu cind o sa…) nu reusesc sa scoata ceva ca lumea din “senzor”, imi permit totusi sa comentez!
    1,2,3,4 .. bocancul si “nea Ion” sint excelente, si dupa mine erau de ajuns!
    Restul sint “de ziar”, nu au sentimente, iar daca asta a fost dorinta ta… e OK! Dar ma indoiesc…
    Mai exista o varianta: sa fiu eu mai rece… mai insensibil…! Hmm, acuma ma gindesc…poate de asta nu imi iese mie mai nimic din aparat!?

  10. Citind comentarile descopar ca in ritmul asta voi fi stapanit de cateva sentimente contradictorii.

    In primul rand teama de a mai posta imagini. Toata povestea asta cu fotografia a inceput atunci cand am descoperit ca asa reusesc sa vorbesc mai bine. A fost ca o eliberare, ca un om mut care intr-o puna zi a reusit sa comunice cu cei din jur. Usor usor incepe sa mi se faca frica. Ca un copil mic vorbesc si eu prin fotografii vrute si nevrute, lucruri care se spun si lucruri care n-ar trebui spuse, gresesc poate in exprimare sau stalcesc imaginile asemenea cuvintelor. Inversunarea cu care unii apostrofeaza modul de “a vorbi” prin fotografii induce o angoasa.

    Un al doilea sentiment ce ma incearca este cel de stigmatizare. Observ cu surprindere cum cei ce pun mana pe photoshop sunt infierati public, condamnati si daca ar fi posibil executati. Cei ce indraznesc sa prelucreze nu fac decat sa dovedeasca ca de fapt au un handicap in a fotografia si atunci trebui sa repare mai tarziu ceea ce n-au fost in stare la fata locului. E un punct de vedere. Eu personal cred, am mai spus-o si cu alte ocazii, ca daca ar fi nevoie as canta sau dansa langa imagini daca asta ar intregii mesajul.

    Acestea sunt imaginile. Luati-le asa cum sunt. Iubiti-le sau urati-le dar incercati sa intelegeti ca asa “vorbesc” eu si in acest moment o fac exclusiv pentru sufletul si linistea mea.

  11. Felicitari!
    Cat despre teama de a mai posta aici o sa-ti reamintesc refrenul unui cantec:
    Don’t worry, be happy… communicating by images.

  12. Polemicile sunt expresia libertatii de opinie. Fotograful are voie sa “vorbeasca” pe limba lui, privitorii pot sa “vorbeasca” si ei limba fotografului sau o cu totul alta limba. Nu e vina nimanui, fotografia e o arta si fiecare o simte in felul lui.

    Ma simt multumita sa vad mai multe moduri de a aborda acelasi subiect pentru ca asa imi dau seama care mod ma caracterizeaza pe mine; imi place sa citesc pareri diferite pentru ca astfel imi pot exersa neuronii in evaluarea argumentelor si cred ca de pe urma aceastei polemici (sau a altora viitoare) n-avem decat de castigat.

    N-o sa spun daca fotografiile mi-au placut sau nu pentru ca nu mi se pare relevant. Cum la fel nu mi se pare relevant daca imi plac mai mult fotografiile in culori saturate sau cele sepia sau alb-negru. Ar fi tare plictisitor ca toata lumea sa fie de acord cu toata lumea si sa existe fotografii general acceptate sau general hulite. Asa ca, George, eu zic ca nu ai motive de a te simti stigmatizat doar pentru ca fotografiile tale starnesc sentimente contradictorii. Cine zicea ca o fotografie buna nu-i neaparat una care iti trezeste reactii placute, dar si una care-ti starneste reactii negative, de repulsie, respingere etc??? ;) Ei bine, ai starnit reactii, bucura-te de ele. :mrgreen:

  13. Chiar asteptam cu sufletul la gura viziunea ta asupra acestei “calamitati”! Felicitari!Punct!

  14. Cumulonimbus ma faci sa ma ascund cand vad atata inteligenta,bun gust si bun simt in comentarii.Poate dai un link catre “fotografiile tale reusite” cu “atmosfera dramatica” si “lumina reusita”.Daca nu ai,du-te nene si te plimba ca ma ia durerea de cap.
    George de ce dracu sa-ti fie teama?De oameni pe care atat ii duce capul?Care nu sunt in stare sa foloseasca exprimari fara sa jigneasca pt ca sa-si spuna punctul de vedere?
    Ai perfecta dreptate ,chiar esti copil daca pui la inima….si n-ai nici-o grija,te exprimi la superlativ prin fotografii…asta ti-o spune un om care nu este invidios si cand vede ceva bun ii recunoaste celuilalt meritele.
    Nu te descuraja,o sa fie mereu oameni nemultumiti,doar pt ca asa e natura lor.Tu esti mult deasupra,sa-ti intre bine in cap,chiar daca nu reusesti sa comunici cu semenii tai intotdeauna.Munca ta in fotografie,folosirea Photoshopului,depasesc nivelul mediocru la care se mentine restul.Mi-a placut mult de biggy de data asta,dupa toate discutiile,el a pus fotografiile la fel ca tine,prelucrate bine in Photoshop.
    Bravo baieti
    George,nu stiu ce sa spun,citesc”usor,usor,incepe sa mi se faca frica”si mi se face si mie…ce naiba,asa usor esti influentabil.?Poate nu conteaza asa mult parerea mea,dar macar priveste-ti fotografiile,si apoi uite-te si la celelalte,si fa comparatii.
    Vorba Geei,esti un fotograf controversat,deci renumit.Cand se vorbeste de George Nicolae in fotografie se stie cine este….vezi ca exista oameni care intreaba cine este Dinu Lazar…ce mai vrei?

  15. despre imagini doar de bine

    pacat doar ca nu putem pune in surdina pornirea (poate naturala) de a-i aduce la ordine pe cei ce indraznesc sa aiba o alta parere

    parerea mea :)

  16. Domnu` George… care e chestia… ati reusit? Continuati…
    Ati gresit?
    Continuati…
    Cum se vede si la inundatii, apa trece, pietrele ramin; eu as perfectiona proverbul, as zice ca apa trece, pietrele roman.
    Bun, ce este esential e sa dati o raita cind puteti pe la o colectie Meridiane de arta, sa vedeti ca si altii au fost facuti albie de porci la vremea lor. Cum ziceam mai de mult la Cafenea, imi place sa citesc o cronica la prima expozitie a impresionistilor: pictura care atenteaza la bunele moravuri artistice, la cultul formei si al respectului pentru maestri; Dansatoarele lui Renoir : picioarele dansatoarei sunt tot atit de scamoase ca si gazul rochiei, etc.
    Deci domnu` GN, smecheri carora sa le puta orice e diferit au fost si vor fi mereu; esential e sa faceti in continuare numai ce va trece prin shapca si sa faceti abstractie de orice … cu exceptia crezului Dvs.
    ALtfel, ca om care am cam stat prin preajma fotografiei si al imaginii cam 35 de ani, in care am publicat multe zeci de mii de imagini, daca spun ca imaginea in presa romaneasca e de tot rahatul, o spun in cunostinta de cauza, nu ca unul care nu stie unde e shuterizatoru.
    Singura mea obiectie domnul Nicolae: faceti blogul mai des. Mai zilnic. E o placere orice noua viziune si sunteti altfel pe un drum foarte bun. Spre deosebire de imaginea de ansamblu din resa, care e o jale. As vrea sa mi se arate din presa imagini grozave, nu fraze sforaitoare si scuze cu basculanta.

  17. Eu iti multumesc ca prin pozele tale am putut cunoaste adevarata poveste tragica a acestor oameni, poveste pe care la televizor sau in presa nu as fi putut niciodata sa o vad asa cum ai prezentat-o. Cei care vad aceste poze, fie ca ele sunt prelucrate sau nu, ar trebui sa constientizeze si ei drama acestor oameni si sa incerce sa ii ajute cum pot. Tu nu ai facut decat sa transmiti mesajul mai departe. Ai sincerele mele felicitari pentru toata munca ta.

  18. Poza cu lista de paturi e cea mai tare.

    george: “Eu personal cred, am mai spus-o si cu alte ocazii, ca daca ar fi nevoie as canta sau dansa langa imagini daca asta ar intregii mesajul.”

    Dar ai minti ca sa “integesti mesajul”? Sa zicem ca treci printr-un sat si gasesti acolo un personaj pitoresc, un taran trist rezemat de o sapa. I-ai propune omului sa-i dai niste bani ca sa planga iar tu sa faci cateva poze “fooarte tari”. Pe urma pui pe blog o poveste siropoasa cu tarani saraci care n-au ce manca si astfel “intregesti mesajul”. Un fotograf care face asta distruge credibilitatea celorlalte fotoreportaje pe care le-a facut sau le va face.

    Cred ca se apropie momentul in care vei fi nevoit sa te hotarasti ce vrei sa pozezi : peisaje, femei, nuduri, fotoreportaje, corespondent de razboi, nunti , botezuri …

  19. “Sa zicem ca treci printr-un sat si gasesti acolo un personaj pitoresc, un taran trist rezemat de o sapa. I-ai propune omului sa-i dai niste bani ca sa planga iar tu sa faci cateva poze “fooarte tari” ”

    E ca la curve. Te duci cand nu mai esti in stare sa dovedesti ca esti un barbat cu potential. Si sa-mi fie cu iertare, saracia, mizeria si chiar si lacrimile sunt azi cam pe toate drumurile, singurul lucru pe care l-as putea face e sa dau bani sa nu mai planga. Iar un fotograf care isi inchipuie ca pe lumea asta poti sa fi atat de josnic incat sa platesti pentru a simula suferinta mi se pare indoielnic ca om.

    Cat priveste hotaratul, eu zic ca mai am inca timp sa “copilaresc”.

  20. Super, George!!! Initial n-am apucat sa bat tot blogu-n in lung shi-n lat…dar acu am stat cateva minute pe fiecare poza…E sclipire, sunt faine!

    Iti doresc timp de hoinarit!:))

  21. Recunosc ca mi-a amortit aparatu in mana acu 2 ani in Laos…Saracie lucie…Pitoresc asha ca shi tzara, o senzatie de calator in timp…Ceea ce face shi mai grea fotografia in UNELE zone din Asia e ca saracii gasesc prilej de afaceri in fotografie si nacazu shi toate ti se duc pe apa sambetei…shi atunci ramane doar fotografia cu mesajul “don’t worry , be happy”.

Leave a Reply