Maria

Am zarit-o cu coada ochiului trecand pe un camp si m-am apropiat zambinu-i. Ea imi privea aparatul cu ochii ficsi de parca as fi folosit-o ca pe o arma si ea ar fi trebuit sa se fereasca.

Maria are acasa inca 5 frati, parintii muncesc cu ziua pe unde apuca iar ea trebuie sa aiba grija de 4 din fratii mai mici. Isi sterge nasul cu dosul palmei, imi zambeste si ea in timp ce ma las pe vine pentru a o fotografia, imi spune ca din toamna nu va mai merge la scoala pentru ca nu are rechizite, ca-i place matematica si ca atunci cand va fi mare vrea sa se faca profesoara. “Pai cum vrei tu sa ajungi profesoara daca nu te duci la scoala?”. “Nu stiu” imi raspunde Maria resemnata.

Am plecat lasand-o pe Maria uitandu-se lung, fara directie, cu o privire in care se putea citi toata candoare si inocenta unui copil al carui destin l-au hotarat altii.

Smokie

Niciodata n-am inteles cum cineva se poate nume artist cantand melodii scrise de altii. Intodeauna am crezut ca muzica vine de acolo de undeva din suflet, din tristeti si bucurii, din frustrari si angoase, din satisfactii si impliniri. Ca muzica e o consecinta a unor lucruri ce trebuie spuse. Toti se cred artisti, putini insa canta cu aceasi caldura indiferent de varsta, numar de concerte sau numar de spectatori.