Epistola dupa Sf. Internet

Desi in spatiul asta virtual capatam cumva o alta personalitate ascunsi in spatele unor nickname-uri, insasi alegerea lor tradand o parte din personalitatea noastra, exista si multe alte metode de a ne deconspira din porniri, caracter sau preferinte.

Astfel in lista mea de messenger, ce cuprinde peste 300 de persoane (ar fi trebuit de mult o curatenie, dar ma omoara dilemele de genul “oare cine e persoana asta?”), deci lista mea de messenger e o adevarata sursa de psihologie. Exclam cu surprindere “ia uite-l pe ala, asculta led zeppelin. baiat destept” sau “altul care nu stie ca intre subiect si predicat trebuie acord”, “ia uite la tipa aia de parea fata peste medie, asculta pe unu Salam”, ei bine tot asa am descoperit ca cineva din lista mea promoveaza, atentie, tobe, pupilele pe mine, nu o sa ghiciti, promoveaza un hub DC Crestin.

Si am inceput sa ma gandesc. Deci exista piraterie crestina. Muzica religioasa e distribuita fara drept da autor. Interesant. Se face deci schimb de filme cu Isus. O exista si software crestin piratat? Dar filme porno crestine or exista? Exista oare pe acolo vreun director “De pe calculatoarele crestinilor?” sau “poze scanate din Turnul de Vehge sau Treziti-va”?

Si asta sa spunem ca n-ar fi chiar asa o mare problema. Insa am dat peste un site crestin (cum altfel) ortodox unde puteai sa trimiti online acatiste pentru vii, morti (ar mai fi mers o categorie moarte cerebrala, coma, legume) catre 50 de biserici si manastiri. Plata prin credit card. Urmeaza chat-urile cu spovedanii, slujbele de inmormantare prin webcam si botezurile prin Skype.

In numele TCP/IP-ului, al HTTP-ului si al email-ului, Amin!

Prozac

Care sunt noutatile zilei:

– Nicola (care inca n-am aflat exact cine e) divorteaza de barbat-su. Cica au trei copii (saracii, cum o fi sa ai o mama care sa fie gurista si pe care lumea sa n-o laude, ba dimpotriva), nu se intelegeau (probabil la vreo nota pusa aiurea in cheia sol) si ca ea s-a cuplat cu claparul cu care mai colaborase (ce ironie sa fi clapar si sa te combini cu nicola, semn ca intr-o zi iti vine randu, nu scapi, oricate clape ai da sau ai bate dupa caz).

– Florian Pittis e suparat ca elevii vor fi tunsi. Simpatic. Urmeaza sa se supere Razvan Teodorescu ca elevii au voie sa vina cu ceva par la scola, Daniela Gyorfy ca liceencele trebuie sa vina imbracate, Fizz ca nu e voie sa porti blana in miez de vara (din simplu’ motiv ca oricat de puternic ar fi deodorantul tot va razbate mirosul) si fetele de la Elegance ca acei fara voce vor lua note mai mici la muzica. Traim intr-o lume atat de nedreapta.

– Nightloosers au cantat intr-un sanatoriu de nebuni. Este poate singurul eveniment de la care imi pare rau ca am lipsit.

varful omu, babele si masivul bucegi

Plasture cu rivanol

De vreo saptamana beau o chestie de zici ca e rivanol care se numes Mountain Dew, asta dupa ce am trecut prin alte cateva incercari in demersul meu de a lasa bauturile cu coca. Deschid frigiderul, imi torn in pahar dau sa pun sticla la loc si citesc pe ambalaj: apa, zahar, dioxid de carbon, acid citric, corector de aciditate (o fi gresit ala reteta si la mine in sticla a trebuit corectata), benzonat de sodiu, acid ascorbic (unde e profa de chimie sa-mi mai arda o corigenta?) si cofeina. Hopa zic, continund sa ma gandesc cu frigiderul deshchis, facandu-i parca in ciuda mamei care in mod evident acum nu are cum sa ma vada fiind la mii de km departare dar pe care parca o aud “George, inchide frigiderul ala ca nu e televizor”, deci continui sa ma gandesc, cofeina asta nu da dependenta? Nu cumva de asta beau de nu ma mai opresc. Dracu’ sa-i pieptene. Trantesc usa si ma intorc la birou.

Azi asa, maine asa, pana cand intr-una din zile trageam cu dintii de un covrig uscat, din ala cu mac de-l insira astia pe niste funii facute parca din lenjerie reciclata, si ma trezesc ca pun mana pe paharul cu rivanol statut si cu acidul (ascorbic?) dus de mult si gust. In secunda aia s-a intamplat! Am constientizat de ce imi place. Are acelasi cust cu cico ala de-l beam la cofetarie din pahare de sticla ciobite si care curgea din niste chestii transparente unde inautru era o fantana arteziana. In momentul ala pentru o fractiune de secunda am fost in cofetaria copilariei mele mancand eclere cu o lingurita de alumina indoita la masa prea inalta la care cu greu ajungeam, auzind in fundal cum cineva cere un profiterol iar apoi zgomotul ala inconfundabil al masinilor de marcat vechi cu butoane mecanice si cu o manivela.

Jumatate de ora n-am facut altceva decat sa musc din covrig si sa gust din pahar in cantitati din ce in ce mai mici pe masura ce se epuizau si sa-mi amintesc de cele mai frumoase momente, unele poate niciodata traite.

Pana la urma, maturi ajunsi, incepem sa judecam lucrurile in functie de frustrarile sau bucurile ce ni le trezesc.

Uraganul Katerinka

Iata deci ca s-a ieftinit benzina. Proasta mutare. Acum iar vor fi strazile pline, soferii vor face din nou gauri in astfaltul de buna calitate garantat o luna, iar nu vor mai fi locuri de parcare si ambuteiaje in intersectii. De abia se gasise solutia geniala a acestor probleme prin introducerea taxei pe surub, taxa pe saiba, taxa pe catlaibar, taxa pe şuşplender, taxa pe eructatie, taxa pe volumul de aer racit de instalatile de AC din masini, taxa pe odorizantul agatat la oglinda, taxa pe scobitul in nas la intersectii si taxa pentru scarpinat intere picioare atuci cand chilotii ne jeneaza la volan in pretul benzinii ca s-a si trezit un presedinte de tara sa se ia de producatorii de benzina, pe principiul “sunt om cu tine, esti Petrom cu mine”.

Parca uitasem cum e in Bucuresti la prima ploaie, primul strat de sub 1 cm de zapada si primul inghet. Daca la american diferenta dintre un negru si un cauciuc e ca atunci cand pui lanturile pe cel din urma nu incepe sa cante, tot asa diferenta dintre Bucuresti si New Orleans e ca la noi tziganii nu canta de suparare ci ciordesc iar primarii ajung presedinti.

Promiscuitate TV

Aveti Taraf TV? Nu? Foarte bine. Sunteti fericiti. De fapt si eu sunt. Cand sunt trist si abatut mai dau pe canalul de muzica suburbana. Poti admira cantarete ratate, cu gusa, burta si sunci frumos reliefate prin rochii mulate de culoare rosie, cu un blond absolut natural (desi am observat cateva vopsite negru la radacina) si cu niste voci de haituit vanatul prin padure. Asta cand vine vorba de muieri.

Dar exista si o tagma barbateasca ce poarta frumos un ghiul pe degetul mic, grasi si frumosi de parca ii vezi cum trag cu dintii de fleica de porc si se sterg de grasime cu dosul palmei la gura. Intodeauna ei canta de iubire, de dragoste. De inima albastra cum ar veni. Cel mai simpatic e ca, invariabil, decorul e un perete de vila, galben, cu teropan alb ca simbol al bunastarii, iar pe langa distinsii domni danseaza 2 parasute, mereu aceleasi, una bruneta cu fata de ciocanitoare si alta blonda cu o privire tampa.

La mese mai stau cativa care, cu priviri la fel de pierdute, pocnesc din degete si mimeaza cu greu buna dispozitie, intodeauna cate 3, in combinatia 2 femei si un barbat.

Tranzitiile intre cadre sunt ca acelea pe care le stiti voi din nuntile cu prosti, cu imagini ce se impacheteaza, sau se da pagina, sau se miscoreaza totul in centru, culmininad apoteotic cu guristul (sau gurista, dupa caz) decupata si pusa pe o poza ce reprezinta un peisaj de munte cu o cascada.

Asa ca lasa calu’ sa mananca ca si el e lume.