De meserie

Cand eram mic imi doream sa ma fac macaragiu. In adolescenta am vrut sa ma fac actor. Dupa liceu am vrut sa devin programator. Toti trebuie sa avem o meserie. Eu azi nu sunt practic nimic din ce mi-am dorit. Daca eram baiat destept cand eram junior as fi stiut ca intrebarea “ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” e o capcana. Azi cel mai mult imi doresc sa nu fi ajuns mare.

Din ciclu “mesteri si mestesuguri” azi o coafeza batrana fara nici un client. Inchide si deschide in fiecare zi fara ca vreuna din fostele doamne frumoase sa-i mai calce pragul. Stie ca in curand va inchide coaforul pentru tordeauna si ne povesteste de vremurile glorioase cand facea minuni. Un uscator de par e stricat si nu mai gaseste piese, bigudiurile sunt electrice si firele s-au macinat iar ligheanul de spalat parul e plin de ziare.

A fost si a cumparat un pui la oferta dintr-un imprumut pana la pensie si se pregateste sa inchida sa plece acasa. Oare in paradis femeile sunt frumoase sau si acolo e nevoie de o coafeza?

Multumiri Ancai C. pentru sprijin.

16 thoughts on “De meserie”

  1. calde si placute ca o dupa-amiaza in parc, stii, cand se inmoaie si caldura si lumina. si e atata nostalgie in jur…
    multumesc, george!

  2. Frumos! Si textul dar si fotografiile!
    O abordare diferita decat cea la care m-asi fi asteptat dupa parcurgerea textului.
    Felicitari, inca o data!

  3. Iubesc reportajul ca gen jurnalistic, pentru ca are un mod personal si direct de a deschide ochii celorlalti asupra anomaliilor sociale. Ceea ce am vazut aici m-a incantat si m-a dus cu gandul la “Marile sperante”. Avem tanarul artist, avem batrana singura in castelul ei paraginit, mai lipseste doar criminalul… In fine, un fotoreportaj excelent, care putea fi dublat de mai multa poveste. Pacat ca nu ai facut-o, caci am vazut ca nici verbul nu-ti lipseste.

  4. cand citesc ceea ce scrii si iti vad fotografiile mi te si imaginez vorbind si gesticuland asa cum faci de obicei (o amintire placuta dealtfel)..sunt multi care fac poze dar tu esti printre putinii care gandesc in imagini; respiri poezie prin toti porii (poezia vietii tale)..tot ceea ce-ti doresc este sa nu te schimbi sau dc te vei schimba atunci sa fie in mai bine.

  5. da..deci,de fiecare data cand ma uit la fotografiile tale,realizez cat de sarac e vocabularul meu…pt k pur si simplu nu pot exprima in cuvinte cat de mult imi plac…

  6. da, vere, arta! ca este cu A mare, ca este cu a mic, ca-i fotoreportaj, ca-i feature, ca-i…

    arta

  7. Foarte buna lumina…sunt frumoase shi spun povestea.
    Io m-am tinut de cuvant shi mi-am luat un Nikon D70. Sta Ake cu bota in fiecare seara la lectii. pe curand. :)

  8. Pe mine pozele astea ma intristeaza foarte tare. Ma gandesc la aceasta femeie, la cat a muncit pentru alte persoane, la cum a fost abandonata , aceste persoane alegand “tehnica moderna” cu care dumneaei nu poate tine pasul, sau poate ca au plecat catre alta lume, lasand-o aici, singura, doar cu salonul. Mi-ati pueaspune unde se afla acest salon?

  9. Nu stiu daca mai exista acum. Primise somatie de la primarie sa paraseasca spatiul. Urcand dinspre Unire pe Corneliu Coposu, prima strada la stanga.

Leave a Reply