Pufuleti

Imi aduc aminte ca acum cativa ani pe vremea cand stateam pe la Lizeanu intalneam zilnic o batranica ce manca dintr-o punga mare de pufuleti. Imaginea era oarecum anacronica pentru ca intodeauna pufletii sunt asociati unei copilarii timpurii. Tot timpul m-am intrebat daca si-i cumpara de foame sau pentru ca pur si simplu nu gasea ceva mai ieftin de mancat. Imaginea acele batranici ce seamana tulburator de mult cu strabunica mea ma bantuie din cand in cand si ma face sa ma gandesc de ce n-am avut curajul sa o intreb niciodata ce face, cum ii e, daca o iubeste cineva sau daca se simte singura. Sa ne fi asezat pe bancuta din fata frizeriei de la obor si sa ne uitam la lume mancand fiecare dintr-o punga de pufuleti. Oare mai traieste?

11 thoughts on “Pufuleti”

  1. Plac 1,2 si ultima…o serie diferita.Ma bucur ca incepi sa aduci cu AA…adica suflet in foto,nu numai tehnicisme,vorba unora.
    Si uite asa m-ai facut sa ma gandesc la strabunicul meu…a murit la 99 ani…povestea toata ziua si toti nepotii ascultam cu gura cascata la el,sau ma alerga prin batatura cu toiagul sa ma altoiasca.Am amintiri frumoase din perioada aia.
    Acum da,intalnesti tot mai des batrani pe strada la cersit ca nu le ajunge pensia,sau ca nu au pe nimeni…trist,sfasietor,ma trece o durere ascutita prin stomac…frumusetea capitalismului

  2. Sunt atat de profunde,incat imi este greu sa ma uit la ele.

    In Romania, batranetea nu numai ca este grea, mai este si urata. Lipsuri, pensii mici, medicamente scumpe …

    O rusine.

  3. Drept raspuns, un singur lucru: nu ştii. Nu e legat de poze, ci doar de întrebarea din final; dacă pozele astea sunt facute asa cum zicea ogăriţa :) atunci ştii bine că cele 20 de minute cât ţi-ar lua un ocol p’acolo nu-s decât… o datorie.

  4. Am fost la un fel de interviu asta vara, undeva in zona intersectiei de la obor. Eram falit si imi cautam mici joburi care sa ma ajute sa trec peste perioada aceea de lipsuri financiare. Asa zisul interviu a fost cu o mizerie de om. Jobul era mai mult decat josnic si chiar ilegal. Am refuzat fara nici o ezitare. M-am ridicat de la masa terasei “de cartier” si am pornit catre intersectia Lizeanu cu Stefan cel mare. “Mai bine Sarac si curat” mi-am zis in gand. Pe drum am zarit o batranica, imbracata intr-o “flanelutza” neagra, impletita de mana, deosebit de curata ce era asezata cu mare grija pe spatele ei foarte incovoiat de vreme. M-am apropiat de ea si am scos din buzunar toti banii pe care ii aveam la mine : 3 hartii de 10.000 si o moneda de 5.000. I-am intis catre ea : “Poftim mamaie, uite, azi iti dau ultimii mei bani din buzunar”. A ridicat deodat’ privirea, i-a luat in palma si uitandu-se direct in ochii mei m-a intrebat : “Si tu ce ai sa faci maica fara bani?”. I-am dat un raspuns care nu conteaza, dar pentru multa vreme am ramas uimit de reactia ei. Nu ma asteptam!
    Sa fie oare aceeasi batranica?

Leave a Reply to Vlad Cancel reply