“A mea”

Si noaptea se lasa usor, copiii pleaca la culcare pentru ca in visul lor mosul cel darnic sa le transforme fanteziile in realitate. Dorm tinandu-si mainile stranse sub barbie de parca le-ar ascunde iar geana lor ce tremura incet le tradeaza bucuria si efortul facut de a fi cuminti va fi rasplatit de dimineata.

Se scutura ciresi,de sus,pe-afara
Si blînd îmi bat confetiile-n geam.
E-un bal la care nu te-am luat,caci nu-l stiam,
Sau poate-n cer acum e primavara.

Fie ca mosul sa gaseasca pentru fiecare din voi chiar si o bucatica de hartie colorata pe care, asa cum faceam in copilarie, sa o putem folosi ca moneda de schimb pentru un vis ce va sa vie.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

15 thoughts on ““A mea””

  1. Uite o parte a ta pe care as vrea s-o vad mai des…

    Depre fotografii ce sa mai zic … ai tu ceva special cu modelele…si se vede…

  2. reusite portrete… imi plac mult ultimele doua; primele doua pentru mine sunt ok, dar parca le lipseste ceva (desi nu-mi dau seama ce anume)

  3. S-ar cuveni cateva precizari.
    1. Personajul din prima poza e diferit de cel din celelalte 3.
    2. Nici unul din personaje nu e nici o ruda cu mine, deci asemanarea e cumva un fel de placebo.

  4. Toate patru pozele mi-amintesc de originile noastre… Si nu uita : cu seria precedentã, cea cu canibalismul canin, ai dat moarte-n mahala, în câinii vagabonzi si-n soferii dibaci! Continuã asa cã ai succes.

Leave a Reply