Month: February 2006

In ultimul timp nu prea am mai postat pe blog. In parte pentru ca ultima serie, la care am muncit cu multa pasiune in ciuda diverselor polemici legate de etica pe care le-a iscat si in parte pentru ca am fost extrem de ocupat cu alte cateva lucruri, tot fotografice.

1. O prima imagine de la meciul Rapid – Hertha aparuta azi in Jurnalul National.

2. Ceve mai multe imagini in slide-ul din sectiunea foto de pe site-ul jurnalul sau direct dand click aici.

3. Am ilustrat 3 articole din Revista Ta o pubicatie pentru minte si suflet, asa cum o definesc editorii.

4. Si nu in ultimul rand, cateva imagini cu Vulcanii Noroiosi in revista Photo Magazine.

PS.
Blogul de fata (TTL) a fost nominalizat la cateva categorii la Romanian Blogwards. Nu e musai sa votati decat in masura in care chiar credeti ca merita.

cu multumiri lui: Stelian Pavalache, Costin Vasiliu, Stefan Dinu

– Dragule, ma iubesti?
– Absolut!
– Cat de mult?
– Mult de tot!
– Arata-mi cat de mult?
– Pai eu stiu… cam 1 metru.
– Vorbesc serios.
– Si eu. Asa e. Am exagerat. 1 metru e mult. Sa zicem ca te iubesc de vreo 20cm. E bine?
– Hai ma….
– Hai ma unde? Plecam undeva?
– Nu ma zi. M-ai visat?
– Eu? Hm… da.
– Cum?
– Nu mai stiu. Parca eram amandoi in pat.
– Ce frumos. Si erai fericit?
– Da. Ca era si sora-ta.
– Auzi… facem un copil?
– Unu? Ii facem pe toti. Din vorbe.

Cum se simte un barbat la un targ de nunti?

Ca un caine prins de hingheri a carui soarta este incerta. Prefera eutanasierea demna in locul sterlizarii.

Ca la o vizita intr-un salon de spital plin de operati de vasectomie.

Ca un individ fara indispensabili a carui fermoar de la pantaloni e neiertator.

Ca un fugar pentru care gardul a fost prea inalt chiar in momentul cand a pus piciorul pe partea cealalata.

Ca un fundas ce a uitat sa incruciseze mainile in fata la lovitura libera executata pe poarta.

Ca un biciclist a carui cadru de bicicleta e mult prea dur si rece.

prietenului meu, Alex

Fara sa vreau, pe zi ce trece, descopar ca sursa energiei mele nu e o tinta in viitor ci suma amintirilor placute din trecut. Probabil ca nu ma voi mai intalni niciodata cu vremurile cand o vara intreaga nu faceam altceva decat plaja, pescuiam, faceam scufundari dupa scoici, chefali si caluti de mare, cand pariam care sta mai mult in apnee, cand adormeam pe nisip si ma trezeam cu o foame chinuitoare, cand inotam si uitam incotro e malul.

Vremurile acele par atat de paradisiace incat sunt clipe cand am serioase dubii ca au existat vreodata. Si in zilele astea urate si friguroase de iarna as da un an din viata mea, daca ar fi posibil, pentru o singura zi din acea imemorabila vreme a adolescentei mele.