Cristina

– Eu nu ies bine din profil ca am prognatism si par rea. Dar eu sunt rea, sa stii.
– Cat de rea?
– Eh, nu chiar asa. Dar ma enervez repede. Dar sa stii ca altfel am suflet bun.
– Nu ma indoiesc.
– Ia da sa vad cum am iesit! Hm… par OK. Dar ti-am zis, eu nu ies bine in poze!
– Nici asta nu-ti place?
– Nu prea. Auzi, vezi ca le vreau pe toate. Sa nu stergi niciuna.
– Sigur ;). Toate.
– Sper ca nu le pui pe internet.
– Numai daca-mi dai tu voie.
– Auzi, tu esti misogin?
– ….

Cristina

Cristina

Cristina

Oi

Urc foarte rar in mijloacele de transport in comun fie si numai pentru simplul fapt ca rucsacul meu mai ocupa inca un loc si bilete pentru genti nu se vand. Dar e o lume fascinanta. Primul lucru inedit e ca trebuie sa stai foarte aproape de persoane pe care nu le cunosti si nici nu ti-ai dori vreodata.

Cea mai mare parte sunt pensionari care umbla teleghidati, doamnele fiind hipnotizate de zarzavaturi, de parca si vezi o legatura de patrunjel, un leustean si 2 cepe rotindu-li-se in juru capetelor, iar domnii cu cate un dosar dupa ei visand la un ghiseu si o functionara acrita.

O alta categorie e a celor ce-i vezi de la o posta, ca sa nu spun din capatul celalt al autobuzului, ca salasluiesc undeva pe langa Bucuresti. Cum iti dai seama? Barbatii au camasi albe, chiezesti, luate din Europa peste care au imbracat invariabil o vesta de lana impletita de mana. Cei mai instariti au o haina de piele, un “alaindalone” maron sau grii, cei mai modesti poarta haina die la costumul de ginerica. Femeile au baticuri inflorate, aceleasi veste lucrate de mana, fuste negre si pantofi butucanosi cu toc.
O alta gasca, de data acesta ceva mai putin ciudata, e a liceenilor. Cu vreze sui, cu cercei prin toate terminatiile, cu cate o pereche de casti prin urechi sunt veseli (daca ies de la scoala sau chiulesc) sau tristi, rad zgomotos, spun glume, aceleasi vechi de cand lumea, vorbesc de telefoane mobile iar rar, mult prea rar totusi, urca cate o pustoaica frumoasa ce-ti zambeste hoteste si coboara cu mult inaite de statia unde cobori tu.

La un moment dat m-am intersectat cu 2 femei in varsta, surori care povesteau tare, tuturor celor prezenti, cum deasupra lor sta un securist care le baga gaz otravitor in casa printr-o gaura din tavan, cum a chinuit-o pe una din ele lovind-o numai peste buricul degetului mic, cum sunt urmarite peste tot pe unde se duc si cum cineva vrea sa le omoare. Intr-o prima faza am avut senzatia ca RATB-ul a baga circ in autobuz ca lumea sa nu se plictiseasca si am intreabat pe cineva daca intra in pretul biletului sau trece cineva cu o caciula sa stranga banii. Vazandu-ma cu castile in urechi au inceput sa urle ca scoase din minti “securistul, uitati-l, vrea sa ne omoare, opriti-l, ii spun in casti ce trebuie sa faca!”. Am zambit si le-am spus ca tocmai mi-au transmis ca s-au marit pensile si ca ma intreaba daca fac liniste pentru ca altfel nu se dau.

Nu mai devreme decat ieri s-a apucat gasca de prin jurul Bucuresti sa injure guvernul ca a scos rutele preorasenesti, unul zicea una, altul alta, incet incet tot autobuzul a inceput sa se agite totul culinand cu scandari in grup de genul “jos PSD, jos Iliescu”.

Altfel, parca viata patriarhala e mai tihnita.

stana_02.jpg

stana_07.jpg

stana_01.jpg

stana_04.jpg

stana_05.jpg

stana_06.jpg

stana_03.jpg

Clama si ReClama

Pe lumea asta esti catalogat ca retrograd daca nu chiar ca retard daca n-ai citit nimic de Coelho (in speta Alchimistul) sau n-ai vazut un film de Quentin Tarantino (in speta Bulp Fiction).

Toti prietenii mei sunt fani Tarantino, acest Sergiu Nicolaescu al Hollywood-ului – adica el scenariu, el regie, el scenografie, el electrician si el director de imagine ca sa nu mai spune de el actor, si de cate ori ma uit nelamurit si intreb “de ce?” sau “despre ce e vorba in Pulp Ficion?” toata lumea mai ca nu-ti da una dupa ceafa. “Cum despre ce e vorba? Despre tipi aia care aveau de recuperat niste bani!”. Asa si? Ce e asa adanc la filmul asta? De ce eu ma plictisesc invariabil dupa prima jumatate? De ce trebuie sa fiu “adanc” si sa fac si eu parte din lumea “buna” care gaseste in filmul asta o chestie asa extraordinara?

Daca nu servesti Tarantino esti clar un idiot. Nu stii ce e bun. Pulp Fiction nu e de actiune. E de replici. Sanchi. Desi senzatia mea e ca lucrurile se desfasoara ca intr-un film porno. N-ati observat ca-l recunosti pentru ca in primele 5 minute nu e nici o intriga? Se plimba unii pe ici pe colo si nu e nici un suspans.

Sa recapitulez. Mi se pare snobism sa-ti placa Nicu Ilfoveanu, Pulp Fiction, Coelho (numai faptul ca-l citeste jiji si l-a compromis iremediabil) si incet, incet incepe sa-mi fie rusine ca-mi place Cartarescu si ca-l citesc inca de pe vremea cand era un ilustru anonim, asistent la universitate si cu un singur volum publicat.

Par a noia? Sau nu par?

Nu ma despart niciodata de rucsacul foto. Cu atat mai mult cu cat prietenului Alex i s-a furat anul trecut aparatul. In casa il las in cel mai indepartat colt, niciodata langa usa de la intrare.

Cand plec pentru perioade lungi iau hdd-ul desktop-ului meu concluzionand ca datele de pe el sunt mai importante decat valoare celorlalte componente. Sa-mi sparga casa sa le fure sanatosi.

Cand intra simultan pe msg 2 personaje, altfel diferite in viata de zi cu zi si care nu se cunosc, mereu ma intreb daca nu cumva e totusi unul si acelasi cu 2 id-uri.

Intr-un timp se tot ardea la noi la studio un bec la un blitz. Si de fiecare data gaseam unul nou intr-o cutie pe raft. Toti se jurau ca nu l-au cumparat ei. Am concluzionat ca de fapt cineva il scoate pe ala bun si-l pune in cutie. Nu stiu inca cine.

Atunci cand un prieten imi tot recomanda la o sesiune foto sa incerc la mine pe aparat ultimul lui obiectiv de care era foarte incantat si mi-a luat iubirea vietii mele, obiectivul de 50mm, pentru ca nu aveam unde sa-l pun l-am banuit ca ma saboteaza, ca face tot posibilul sa nu ma intorc cu fotografii.

Cand intr-o zi m-am trezit fara nici un motiv pe la ora 6 cand inca nu se luminase de ziua am avut acut senzatia ca in curand o sa mor si mi-au ramas imagini neprelucrate. Am petrecut atunci 14 ore in fata calculatorului soratand si finalizand imagini de mult ingropate.

Blogfest 2006

Dragos, de la Una pe zi cu Novac, s-a gandit ca ar fi interesant sa vada cam care e situatia in blogosfera romaneasca. TTL a fost nominalizat la 3 categorii obtinand primul loc la categoria Cel mai “care iti da de gandit” blog si locul 3 atat la categoria Cel mai bine scris blog (the wow factor) cat si la Cel mai cu personalitate blog (the cool factor). Multumesc in primul rand tututor celor care mai trec din cand in cand pe aici si care probabil m-au votat. Clasamentul final il gasiti aici.

Vineri seara, petrecere mare in club Tralala. Lume pestrita, oameni ale caror blog-uri le citesc, persoane pe care le admir. Filmul cu decernarea premilor il gasiti aici. Alte cateva impresii si fotografii (pe langa cele de mai jos) puteti gasi pe blog-ul lui Novac.

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest

blogfest