alice in wonderland

Franta, episodul 1
17.04.2006, Bucuresti Baneasa – Lyon

Francezii mi s-au parut intodeauna extrem de antipatici. In primul rand fiindca par scortosi, gomosi, acrii, lipsiti de initiativa si inventivitate. Imi displac profund pentru ca nu vorbesc engleza nici macar la aeroport sau punctele de informare, au o atitudine superioara si de cele mai multe ori nejustificata. Pana si tastaturile sunt altfel spre disperarea mea.

Cu toate astea am hotarat sa-i vizitez poate si dintr-o doza de masochism, sa vad daca s-au mai schimbat de acum 12 ani cand ii vazusem ultima oara. Ma asteapta probabil experiente inedite, unele din ele de-a dreptul tragice daca n-ar fi privite cu o inconstienta tipic romaneasca, ca o unica modalitate de neutralizare a unei rigurozitati ce-i caracterizeaza si care ii face sa para simpatici in final.

4:00 – trezirea cu noaptea in cap, verificat pentru ultima oara daca n-am uitat ceva din geanta foto, scos hdd din calculator, suit in taxi. Baneasa.
5:30 – check in. bagajul prea greu. Cu 5kg. Sunt sfatuit sa las ceva acasa. Zambesc. Cui sa-i las si ce anume sa scot din bagaje? Unde sa fac operatiunea? In mijlocul aeroportului? Si cu lucrurile scoase ce sa fac? Sa ma spanzur? Intr-un final dupa parlamentari mi se face un “hatar” si sunt lasat cu tot. Geanta foto scapa si ea si ajunge bagaj de mana odata cu mine.
7:30 – imbarcarea. inedit primul zbor cu avionul. Distrat la culme la fiecare gol de aer spre disperarea celorlalti pasageri. Facut poze non stop spre disperarea stewardeselor.
10:30 – verificarea actelor. La mine dureaza mai mult. Se uita un politist francez la pasaport, il mai cheama pe altul, amandoi dau din cap si se consulta, il cheama pe un al treilea. Toti se uita la mine, eu la ei. Vorbesc. Eu nu inteleg o boaba. Astept. Mai vin 2. Inarmati. Ma roaga sa-i insotesc la comisariatul de politie. Dracu sa-i pieptene. Tarai valiza dupa mine, aia 2 ma escorteaza cu ochii ca pe butelie. Ajung la sef. Ma asez pe scaun. Ceilalti asteapta la usa. Ma intreaba daca vorbesc engleza. Sunt fericit. Pentru putin timp. Imi marturiseste ca el nu vorbeste. Imi explica ca am interdictie de intrat in spatiu Schengen pentru o infractiune cu omor comisa in Italia. Voi fi probabil arestat si deferit autoritatilor romane. Incerc sa-i explic omului nu numai ca n-am fost in viata mea in Italia dar nu am parasit Romania in ultimii 12 ani. El spune ca asa scrie la el pe foaie, el n-are ce sa faca. Imi arat si mie sa ma conving. Ma uita. Scrie mare “Gheorge Nicolae”. “It’s a mistake. My name is George Nicolae, not Gheorghe”. Zambeste tamp. “Un moment” (asta inteleg si eu ca suna la fel ca in romana) si da un telefon. Vorbeste 10 min, se uita la mine, se uita la pasaport, se uita la foaia cu infractorul. Inchide. Imi zice “Un faut”iar eu spun in gand replica cu “ba pe-a lu’ mata” in timp ce incerca sa-mi marturiseasca intr-o engleza demna de toata mila ca “Now it’s OK. It was a mistake. Your name almost the same”. Plec si aia 2 ma scot pe o usa. “Your free!” imi zic in timp ce raman singur in mijlocul aeroportului. Intru in prima toaleta, imi schimb tricoul ud tot de atat stres si ma duc sa-mi iau o cafea. Mai am 2 ore pana la autobuz.

3 euro o cafea! Mama lor. Acasa daca mi-ar fi cerut 50 de mii as fi facut misto de chelnerita. Torn zaharul, laptele si amestec. Ma gandesc aiure si raman incremenit. Nebunii aia cand m-au dat afara din comisariat au uitat sa-mi puna viza de intrare in Franta. Sa vezi show daca ma legitimeaza cineva. Iar o luam de la inceput cu povestea cu infractorul italian, cum am intrat eu in tara de n-am viza pe pasaport. Fie ce-o fi. Mai am un tricou. Imi iau valiza si ma intorc. Totul e sa nu se fi schimbat tura si sa trebuiasca din nou sa conving un nevorbitor de limba engleza care se presupune ca a facut ceva scoala si a invatat toate literele ca intre George si Gheorghe e o diferenta incomensurabila.

Poate ca e o lege a compensatie si dau cu ochii de unul din baietii din escorta. Scot pasaportul, il deschid si ii arat: you forgot my visa. Se uita cu ochi inteligenti la mine. Cangi viza. Nema visa. Pricepe. Se intoarce cu stampila. Sper ca s-au distrat si i-a povestit sefului “s-a intors nebunul ala de-l credema noi cremenal sa-i punem viza. Mare pisicher”.

Ma sui in autobuz. Autocar de fapt. 40 de locuri. Singur. Eu si soferul. Soferita. Nu stie boaba de engleza. Nici eu boaba de franceza. Ea sofeaza. Eu pozeze. Suntem kit.

franta_04_17_06.jpg

franta_04_17_03.jpg

franta_04_17_04.jpg

franta_04_17_07.jpg

franta_04_17_09.jpg

franta_04_17_02.jpg

franta_04_17_05.jpg

franta_04_17_10.jpg

franta_04_17_08.jpg

franta_04_17_01.jpg

30 thoughts on “alice in wonderland”

  1. Ma tot gandesc ca dupa ce vom intra in UE va fi mai usor cu toate chestiile astea. Poate ca atunci cand imi voi invinge lenea si-mi voi face blog voi spune si eu povestea mea cu imbarcarea cursei ElAl din Budapesta, cand m-au luat de terorist.
    Cat despre imagini…de la o vreme si in superlative daca te repeti devii ridicol. Asa ca mai bine tac. Succes in continuare!

  2. E intr-adevar doar primul episod dintr-o serie ceva mai lunga. Totul tine de timpul liber pentru a pune ordine in imagini.

    Misiu Kiko, mersi bocu de votr confidens.

  3. Esti bun, domnule George! Imi place verbul dumitate si forma structurata a topicii. Iti multumesc pentru toate
    insemnarile pe care mi le transmiti. Fotogramele sunt OK!

    Cu stima!

  4. De abia asteptam sa te intorci. Se pare ca a meritat asteptarea! Am crezut ca mor de ras cititnd textul tau si comentariul lui bchedran: mi-a adus aminte de o patanie asemanatoare intamplata mie acum ceva ani!
    Astept continuarea vizuala si scriitoriceasca!

  5. Felicitari George ca de obicei, inca o serie buna
    La ultima efectul acela l-ai facut cu ajutorul filtrului sau in PS?
    Apropo cu ce camera sunt facute?

  6. :) misto ce ti s-a intamplat… criminalule! :)

    a treia si ultima poza sunt super… imi plac cel mai mult…

    astept continuarea Alice :P

  7. pozele sunt fantastice.. incredibil de bine facute…:)
    cat despre incidentul din aeroport, pana si tom hanks din “The Terminal” ar fi fost invidios de un astfel de scenariu. ( asa-s frantzuzii..nu-l citesc pe “h”..)
    oricum pentru pozele excelente si peripetia unica, primesti un link pe situ Recviem Art… ;)

  8. Faine pozele, în afară de ultima la care nu îmi place culoare albastră surprinsă, bănuiesc din cauza unui filtru folosit.

    În rest, eu nu sunt încă total convins că nu eşti tu criminalul din Italia..

  9. Misto si textul si pozele. M-am obisnuit.
    Sa te pregatesti la intoarcere de alte lucruri funny: sa te descalte aia in aeroport, sa iti pui in picioare niste pungi albastre, sa iti dai cureaua jos la control, sa … dar mai bine te las pe tine sa descoperi :))))

  10. la tine si la alex s. am vazut serii “aviatice” care m-au surpris mult in sensul bun… imi place mult seria, preferatele fiind ultima, “life vest…” si cea dinainte de “life vest..”

  11. Soyez le bien REvenu, Georges !
    Mi-era dor de o poveste cu haz si cu sagetzi! La mai multe!
    Si…Vive la France ! ca de, asa suntem noi, francofoni! Sau …fobi?

  12. le francais est comme d’habitude con! idiot!am auzit de faze si mai neplacute.. mi-au placut pozele. In ciuda celor povestite tot vreau sa ajung pe meleaguri franceze.Ai avut timp sa asculti muzica franceza?

  13. toti patim cate ceva…dar chiar cu criminali nu suntem confundati ;). Abia ieri te-am ,,descoperit”.Imi plac fotografiile tale. Se vede ca pui mult suflet in ceea ce faci.Era un timp cand si eu mi-as fi dorit sa fac asta dar mie imi lipseste ceva…ce tu ai cu desavarsire…talent,imaginatie,…,si cred ca f.mult curaj in fortele proprii.Bafta multa si astept si alte poze

  14. :)) :)) la text…da, asa este, francezii sunt chiar idiotzi…

    L’enfant curieux dans l’avion etait dans votre esprit! Cu alte cuvinte v-ati intalnit un mic “tiz” in avion…ma refer la curiozitate… Dvs. va uitati la el, el la dvs…

Leave a Reply