Soarele, francezii si fotografu’

Franta, episodul 4
20.04.2006, Grande Chartreuse

Cei cativa francezi cu care am intrat in contact, privindu-ma, fara exceptie, ca pe un personaj exotic doar pentru simplul fapt ca sunt roman, au fost informati, de catre un binevoitor, ca as fi “fotograf”. Atat le-a trebuit. S-au apucat azi sa ma care in cele mai inedite locuri pentru a mi le arata, eu, la randul meu, trebuind sa le pozez. N-a fost chip sa-i fac sa inteleaga ca nu ma intereseaza florile, oricat de rosii, galbene, mov, verzi, albastre, multe, mari, cat de frumos sau cat de aiurea ar fi ele plantate. Mai mult, cu toata bunavointa mea de a intelege ca desi anumite lucruri sunt “dragute” (folosind un astfel de cuvant ca un eufemism pentru “kitchos”), lumina nu ma ajuta sa le fotografiez. Uimirea lor va fi probabil eterna, neputand sa conceapa cum o astfel de zi superba de  primavara, cu un soare torid ce-ti batea in crestet, nu e potrivita pentru poze. “Dar cand? Cand sunt nori sau e ceata?”. Da! Murmura ceva indescifrabil printre buze, probabil ceva echivalent cu romanescul “e nebun”. Partea frumoasa e ca pastreaza aparentele si continua persuasiv “dar daca ai poza copacii astia de jos in sus n-ar iesi ceva?”. Nu!

Azi am gasit si rezolvarea ghizilor grabiti si fara chef de turisti Un dispozitiv ca un telefon mobil, ce-l poti inchiria la intrare in muzeu, si pe tastele caruia tastezi coduri corespunzatoare diferitelor locatii in care te afli, ascultand in engleza (iata ca se poate) informatile. Am vizitat o manastire de calugari, Grande Chartreuse. Impropriu spus vizitat. Pentru ca inca e locuita, si, fiindca ordinul calugarilor presupune sihastrie, ruga si meditatie, au construit un pic mai la vale o replica aproape identtica pentru a o face muzeu. Si astfel iese si banu’ si baietii aia continua sa fie singuri. Spre disperarea lor probabil :).

7 thoughts on “Soarele, francezii si fotografu’”

  1. Mai are rost sa spun ca sunt excelente ? Iar “povestioara”, ca de obicei mi-a descretit fruntea. Tine-o tot asa ;)

  2. Ma uit si ma nhinunez, nu inteleg cum fotografii bune, bine realizate, cromatic, unghiuri, tehnic nu mai vorbesc, nu sunt comentate… doar pentru ca sunt subiecte obisnuite? sau pt ca sunt frantuzesti :D?
    La postul dinainte mi-a placut numai ultima, trei n-avea niciun subiect, celelalte culori puternice, nu rele dar nici cine stie ce si a plouat cu comentarii. Acum pauza, oare de ce? pt ca nu mai ia foc monitorul, pentru ca nu inteleg multi fotografi ce inseamna artisticul intr-o fotografie? dimpotriva, cand un subiect este simplu, precum o carte deschisa, dar prezentata ca mai sus, atunci se vede talentul fotografului, atunci este ceva de spus.
    Sunt cel putin 5 fotografii bune aici, din care 2 sunt de exceptie, 2 si 4 de jos in sus.
    Sunt tare contrariata de felul de a fi al fotografilor ce se invart pe aici, de fapt dezamagita, dar la urma urmelor ce stiu eu? poate la mine-i buba

  3. Fotografiile sunt intr-adevar foarte frumoase si mult mai interesante decat altele infatisand comune floricele…Nu stiu totusi ce reprezinta a cincea dintre elesi te intreb pentru ca mi-a atras atentia.
    Textul e bun, scrii bine, desi e loc de improvements in this respect..Toate cele bune

  4. Intodeauna am spus ca fotografia misca daca rezoneaza cu o fantezie sau un cosmar, se sincronizeaza cu frecventa in care vede fotograful lumea. Sunt momente cand detinatorul aparatului are o stare total diferita de cei carora le prezinta imaginile. Nu e vina nimanui. Cateodata nu sper ca voi fi inteles de cineva si gasesc o sumedenie care sunt pe aceasi lungime de unda. Sunt cazuri, ca acesta cand fotografiile par (si probabil chiar sunt) banale. Ele reprezinta pentru mine crampeie de realitate, foarte frumoasa, e adevarat. Au fost momente in calatoria mea in tara minunata cand am fost vesel, depresiv sau revoltat. Este motivul pentru care textul e scris intodeauna atunci, aproape odata cu imaginile, seara dupa zile pline si cateodata incredibile. Din motivul asta vor fi episoade mai putin vesele.

    La inceputul periplului meu m-am gandit ca as putea documenta in cel mai pur stil turistic deplasarea. Am ajuns la concluzia ca nu asta vreau sa spun celorlalti. Este si motivul pentru care nu exista o descriere amanuntita a imaginilor, doar locul la inceputul textului.

    A cincea dintre imagini reprezinta intrarea in chiliile din mansatire, asa cum a treia il infatiseaza pe Sf. Bruno, intemeietorul abatiei si asa cum in ultima este ilustrata replica manastirii.

    Acum imaginile sunt mai explicite si in acelasi timp mai lipsite de mister.

  5. Salut George!
    mie imi plac instantaneele surprinse de tine deoarece nu sunt doar PICS – ci exprima IDEI. Nu sunt fotograf, nu sunt un creator. Nici macar nu frecvenez biserici, ca sa imi dau cu parerea daca ceea ce ai surprins tu in biserici (in cateva poze, de data asta) sunt OBIECTE cu semnificatie sau ba. E cert faptul ca “m’a prins” modul in care vezi lumea din jurul tau si, mai ales, faptul ca – prin fotografie si text – transmiti o imagine despre lume (imginea ta) care imi pare, de cele mai multe ori, justa.
    Keep on goin’ ;)

Leave a Reply to Georgiana Cancel reply