Lumière

Franta, episodul 7
25.04.2006, Lyon, Muzeul Cinematografiei

Nu puteam trece prin Lyon fara a vizita unul din cele mai importante locuri din istoria cinematografiei, mai exact locul unde s-a nascut ea in februarie 1895, in casa fratilor Lumière. Am vazut astfel primul aparat de proiectie, primul cinematograf si primul film.

Am trecut tacut si cumva cu un sentiment de nimicnicie prin sala primelor fotografii autochrome, primelor fotografii panoramice sau a celor 3D. Am pozat si eu umil cateva crampeie dintr-o istorie careia si eu ii sunt tributar.

Jurnal de sofer, partea a 2-a

Sambata dupa amiaza plec intempestiv spre Constanta. Opresc sa pun benzina, imi sterg geamurile asteptandu-l pe cel din fata, in spate nimeni. Imi vine randul, alimentez, incui usile si ma duc sa platesc. Iau un sandwich, ceva de baut (ati ghicit, un mountain dew) platesc si ies. In spate, o dacie cu piese frantuzesti si un sofer recalcitrant.

el: Hai domnule mai repede, ca ai cumparat tot magazinul
eu: E sambata, unde va grabiti asa tare?
el: Ia vezi ca acum vin la tine!
eu: Eh lasati, nu va deranjati, vin eu daca e de scandal.
el: Ia uite ba…(isi ridica tricoul si isi incordeaza bicepsul) … ce muschi am!
eu: Imi pare rau. N-ai avut timp sa-ti mai antrenezi si creierul.
el: Sunt programator. Si am facut karate.

Ma bufneste rasul, ma sui in masina si plec incet si fara graba. In drum spre litoral am descoperit noile trucuri ale politiei romane dotata cu Loganuri noi, dar fara radar. Drept pentru care invelesc un PET de apa minerala intr-o cola A4 si o pun pe bord simuland existenta radarului. Genial. Urmeaza probabil sa-si faca masini de carton si uniforme ca la mort, doar cu material in fatza si pantofi origami, bastoane reflectorizante taiate la traforaj sau girofaruri din funduri de PET-uri colorate de Pepsi Gold sau Sprite.

Jurnal de sofer

De cand sunt sofer mi s-a deschis o noua lume, cu care nu prea aveam contact decat cand traversam strada. Universul asta al soferiei e unul aparte. Regulile sunt numai asa orientative. Astfel daca cineva semnalizeaza nu o face asigurandu-se si schimband directia cand e liber ci o face pentru a te anunta ca el vrea sa treaca pe o alta banda. Nu prea conteaza daca tu esti pe acea banda, daca ai viteza sau mergi incet, daca omul a semnalizat s-a si bagat. Tre sa-l feresti.

Cele mai interesante momente sunt la semafor. Te uiti in stanga, te uiti in dreapta si dai muzica mai tare. Astfel l-am vazut pe Jiji scobindu-se in nas, pe Andrea Marin aranjandu-si rujul in oglinda, pe manelistul minune ridicandu-se in scaun pentru a vedea mai bine in fata. Nici o domnisoara, angajata pe la vreo firma cu masina de servici, nu-ti va zambi oricat de buna se anunta a fi ziua, nici un pieton nu se va opri cand se face rosu, nici un sofer de maxitaxi nu va semnaliza cand opreste sa ia pe cineva si niciodata cand ai geamul murdar si ti s-a terminat apa nu vei gasi un aurolac la semafor. Daca pleci dupa ora 10 de-acasa vei da invariabil peste un semafor dintr-o intersectie aglomerata care nu merge iar daca ajungi dupa ora 21 acasa nu vei gasi niciodata un loc de parcare decat la o statie de autobuz departare.

In ziua cand speli masina ploua inevitabil, joi dupa amiaza cand te gandesti sa pleci spre mare furand o zi din saptamana muncitoare in speranta ca va fi drumul mai liber vei da de o groaza de alti soferi care au pornit de la aceeasi logica cu tine aglomerand autostrada, politistii nu previn accidentele ci nu stiu cum sa se ascunda pentru a te prinde in loc sa se faca cat mai vizibil pentru a domoli eventualele porniri vitezomane, iar intodeauna cand e ceva interesant la radio intri intr-o zona fara acoperire FM.

Altfel, intr-o parcare imensa, intodeauna masina ta va parea cea mai frumoasa. Si daca intreba cineva, masina e stricata. Are un tacanit la volan.

Absolut Fan

La Depeche Mode n-am fost. Ca n-a fost disponibila decat o acreditare. S-a dus prietenul Stefan. Am fost la Billy Idol. Am cantat si mi-am amintit cum dansam la reuniunile scolare cu fetele pe Eyes Without A Face sau Adam in Chains. A imbatranit dar canta bine. Ce regret e ca pe vremea cand Queen concerta la Budapesta aveam doar 7 ani. Nu voi mai avea niciodata sansa sa-l vad pe Freddie facand show si cantand cu publicul Love Of My Life. Robbie Williams vine si el in tara vecina. La noi nu. Va canta probabil Angel sau She’s the one. Manafu are un prieten care are 2 locuri. Voi regreta probabil peste ani ca l-am ratat. Asta e. Voi merge insa locco la Fatboy Slim.

Subtire. De vara.

In tara lui Papura Voda, un ditamai ministrul vine sa inaugureze o bucatica de autostrada. 37 de km. O realizare mareata. Partea inedita insa a situatiei e ca autostrada are un singur fir, adica o banda pentru fiecare sens. Si stimabilul ministru se simte nevoit sa-si perie imagine cu un surogat de sosea. Viteza e limitata la 40-60 de km/h pe portiuni lungi iar din cand in cand 80k/h si e plin de radare. Adica mergi mai incet decat pe vechea sosea spre si dinspre mare.

In orasul Constanta, orice a atins primarul e imediat insemnat cu o placuta “… realizat de primar Radu Stefan Mazare”. Cladirile Metro, Practiker, benzinariile, firmele care schimba becuri prin oras, alea care asfalteaza nu poarta nici o placuta. Sunt pe numele unor amici ale lui Stefanut. Insasi Marea Neagra se invecineaza cu orasul prin amabilitatea primarului.

Ma hotarasem sa fac o insemnare speciala cu furaciunile din .ro. Sa va povestesc cum cateva reviste s-au servit de aici cu fotografii, cum mi s-a implinit visul de a avea o fotografie pe coperta unei reviste romanesti, dar fara sa stiu, ca nu m-a intrebat nimeni daca dau vreo imagine, ca altfel trebuia sa intreb si eu una alta, dar noi sa fim optimisti si sa ne platim macar noi facturile la ce consumam, folosim, utilizam.