Jurnal de sofer

De cand sunt sofer mi s-a deschis o noua lume, cu care nu prea aveam contact decat cand traversam strada. Universul asta al soferiei e unul aparte. Regulile sunt numai asa orientative. Astfel daca cineva semnalizeaza nu o face asigurandu-se si schimband directia cand e liber ci o face pentru a te anunta ca el vrea sa treaca pe o alta banda. Nu prea conteaza daca tu esti pe acea banda, daca ai viteza sau mergi incet, daca omul a semnalizat s-a si bagat. Tre sa-l feresti.

Cele mai interesante momente sunt la semafor. Te uiti in stanga, te uiti in dreapta si dai muzica mai tare. Astfel l-am vazut pe Jiji scobindu-se in nas, pe Andrea Marin aranjandu-si rujul in oglinda, pe manelistul minune ridicandu-se in scaun pentru a vedea mai bine in fata. Nici o domnisoara, angajata pe la vreo firma cu masina de servici, nu-ti va zambi oricat de buna se anunta a fi ziua, nici un pieton nu se va opri cand se face rosu, nici un sofer de maxitaxi nu va semnaliza cand opreste sa ia pe cineva si niciodata cand ai geamul murdar si ti s-a terminat apa nu vei gasi un aurolac la semafor. Daca pleci dupa ora 10 de-acasa vei da invariabil peste un semafor dintr-o intersectie aglomerata care nu merge iar daca ajungi dupa ora 21 acasa nu vei gasi niciodata un loc de parcare decat la o statie de autobuz departare.

In ziua cand speli masina ploua inevitabil, joi dupa amiaza cand te gandesti sa pleci spre mare furand o zi din saptamana muncitoare in speranta ca va fi drumul mai liber vei da de o groaza de alti soferi care au pornit de la aceeasi logica cu tine aglomerand autostrada, politistii nu previn accidentele ci nu stiu cum sa se ascunda pentru a te prinde in loc sa se faca cat mai vizibil pentru a domoli eventualele porniri vitezomane, iar intodeauna cand e ceva interesant la radio intri intr-o zona fara acoperire FM.

Altfel, intr-o parcare imensa, intodeauna masina ta va parea cea mai frumoasa. Si daca intreba cineva, masina e stricata. Are un tacanit la volan.

8 thoughts on “Jurnal de sofer”

  1. poze minunate…ca de obicei…cam asta este viata de sofer… tra sa feresti toti derbedeii..sa te asiguri tu si pt. ei…si mai apar din senin si ,,minunatii pietoni” picati parca din cer, debusolati rau…iti sar d multe ori in fata si foarte ofuscati te intreaba :,, ce faci domle? te urci p mine?”de asta nu strica sa ai o bata d baseball si sa-ti faci legea frate ca de nu ajungi si dupa gratii…:))))…macar te-ai relaxat la mare? spor la munca….

  2. @Cristian Bisca – locurile astea le stiu ca in palma. Mi-am petrecut copilaria si adolescenta prin zona si trebuie sa admit ca mai sunt alte inca cateva zeci de locatii in zona litorala absolut superbe.

    @Carla – intr-o existenta timpurie ca detinator de permis (aproape 10 ani in curand, doamne ce batran am ajuns) eram extrem de temperamental. Ma dadeam jos din masina, mai iesea cate un scandal monstru, se mai lasa cu o imbranceala. De la un timp incoace gasesc ca e inutil. Imi pierd aiurea timpul si energia. Ii las sa se bage, sa-mi taie calea sau sa nu-mi dea prioritate. Devine extrem de obositor si sa conduci tot schimband aiurea directia, bagandu-te pe linia de tranvai, sau facand slalom intre masini.

    @vladc – multam fain.

  3. Va urmaresc blogul de mult timp… insa in ultima vreme e saturat de peisaje…(din care mai putin de 20%- de aici nr. 4) imi sunt pe plac…

    Da, dor mare de imagini reale (foetushii, dog-ii, FTL si alte teme in care excelati…)

    Dor mare…Numa’ bine

Leave a Reply