Franta, episodul 9 29.04.2006, Chambery, Muzeul Jean-Jacques Rousseau |
Continui sa privesc amuzat mentalitatea franceza. Spre exemplu intre orele 12 si 14 se inchide totul. Magazine, banci, brutarii (care apropos aici se numesc boulangerie de unde si intrebarea mea daca lucratorii poarta numele de bulangii?), se inchid mc donald’s-urlile, pietele, service-urile auto si nu m-ar mira sa inchida si spitalele. Nimic nu misca pe strazi, totul e depopulat si te incearca acut senzatia de scenariu al unui film hitchcockian. Daca ai ceva de facut ce presupune interactiunea cu un alt francez in aceasta periada trebuie sa-ti gasesti ceva de frecat (menta de preferat) pentru a trece timpul.
Muzeele nu se inchid in schimb ca peste tot lunea. Ei bine nu. Se inchid martea, conform carui criteriu, nu stiu. In schimb, dupa ce toata studentia i-am rumegat din scoarta in scoarta cartile filosofului Jean-Jacques Rousseau, i-am calcat si pragul casei parintesti transformata acum in muzeu. N-am platit nimic. Am nimerit intr-o zi cand vizitarea era gratuita.
Cu toate ciudatenile lor, iata ca un muzeu poate fi vizitat gratuit, lucru absolut de neconceput in Romania. Mai mult, nicaieri, dar nicaieri, in muzeele vizitate nu a existat nici o interdictie de a fotografia. In Romania europeana a zilelor noastre daca faci pe “jurnalistul” cu aparatul ala de “smecher” intr-un muzeu esti apostrofat, amenintat si daca s-ar putea te-ar si scuipa ca ai indraznit sa “furi” cateva cadre.
Am oftat adanc, am mai declansat o data, asa in ciuda, stiind ca am voie, am bagat aparatul in rucsac si am mai oftat odata.