La bloc

Cu mine in scara stateau la etajul 3 gemenii Oana si Dragos. Eram de-o varsta, invatam la aceasi scoala dar in clase diferite. Le murise tatal si pentru asta intodeauna le-am purtat o admiratie deosebita, cumva pentru posibila lor suferinta pe care n-au declarat-o niciodata. Mai jos la etajul unu statea Razvan cu patru ani mai mare ca mine, un tip mereu vesel. Il admiram pentru ca stia sa discute cu oamenii mari reusind mereu sa se faca placut si sa intre in gratile lor.

La scara B statea Violeta, o blonda dorita de un intreg cartier, care era si mult mai mare decat oricare din noi. Imi amintesc ca gasise la a ei in sifonier o revista porno si tot cartierul ne-am perindat pe la ea pentru a o rasfoi. In anii de dinainte de revolutie era o raritate demna de toata consideratia, mai ales a noastra, a unor pustani de 9-10 ani.

La scara C locuia un tip ciudat rau, pe numele sau Filip. Pe la 6-7 ani eram singurul care vorbea cu el avand ciudata pasiune de a se juca cu papusi, presulete si tacamuri in miniatura decat ca noi baietii cu prastii si “tubermane”. Faptul ca in aceasi scara stateau ceva diplomati iar la intrare un politist salasluia la un birou pazind usa il facea pe Filip sa fie un locuitor al unei scari in care nu ne puteam juca, amplificandu-i ciudatenia si misterul.

La scara D statea Narcisa, roscata si cu pistrui. Fire vesela si extrovertita pe vremea aceia parea un partener de joaca mai degraba decat o posibila pereche. Probabil azi, pervertiti de atatea barbie-uri as gasi-o pe Narcisa o fata fascinanta.

La scara E statea Sorin. Noi ii ziceam Cucu. Am fost ani de zile prieteni buni, ne-am certat, ne-am impacat, am fost colegi de clasa in scoala generala. Tot ce-mi amintesc de el din acele vremuri e ca desena frumos.

La scara F, ultima din blocul nostru lung de pe bl. Tomis statea Ionut, zis Mache, de la care am furat-o odata pentru ca ma luasem de sora-sa, Mona, o machidoanca mica si cu ochelari. M-am razbunat ulterior cand i-am caftit un var.

In anii aceaia idilici, cand vara mirosea a mare si toamna a castani, cand ne adunam in spatele blocului sa jucam fotbal in parcare, cand bateam cartierul in lung si in lat cumparand pufuleti de la casa lui Silviu din colt sau cand ne intreceam cu bicicletele pe Petru Vulcan, nu ma gandeam niciodata ca va veni ziua cand va trebui sa ma duc la slujba, sa fiu zambitor cu riscul de a fi ipocrit sau sa semnez fluturasi de salariu, sa platesc impozite pe casa si masina si sa fiu la randul meu unul dintre vecinii ursuzi care se stramba cand copiii se joaca pe scara.

Nu mai stiu nimic nici de Oana si Dragos, nici de Razvan, Violeta probabil ca s-a maritat de mult daca nu cumva are si copii, Filip probabil a ramas la fel de ciudat numai ca acum e manager pe undeva, Narcisa sper din tot sufletul sa fi ajuns ceva mai mult decat secretara, de Sorin stiam ca e mare director pe la RDS, iar de Mona nu ma intereseaza. De multe ori am senzatia ca de fapt nu au existat decat in mintea mea de om mare.

25 thoughts on “La bloc”

  1. Am copilarit pe Tomis si pe Petru Vulcan…Am mancat prajituri facute de Georgeta si ca si tine ma intreb care le este drumul celor cu care am copilarit?

  2. te-ai gandit ca va veni o vreme in care vei fi batran si, dominat de o usoara senilitate, vei uita aceste amintiri si multe altele; totusi deschizand pagina de web sau cautand in arhive, le vei gasi asa cum acum unii deschid acum cutiutzele lor cu amintiri, cutiutzele in care pastreaza o serie de artefacte din copilarie?

  3. Interesant text… ma face sa imi aduc aminte de ai mei colegi de liceu… si mai ales de cei cu care am copilarit…
    Pe unii ii mai vad si acum… de altii nu mai stiu nimic… si sincer nici ca imi pasa. Poate o sa spui ca sunt insensibil dar nu am avut prieteni adevarati… poate doar citiva sa ii numeri pe degete…

    Interesante poze…

  4. @adina – asta ar presupune ca ne stim?
    @subiectiv – 10mm echivalent ca si FOV pe FF a 16mm
    @noname – si cate alte amintiri frumoase se uita ireversibil.

  5. imi plac a patra si a sasea poza

    iar textul e fain cred ca ai reusit sa aduci pentru fiecare o intoarcere in timp si e placut

  6. Si totusi cred ca nu mai exista prieteni ca cei de la 10 ani,cu care ma jucam si bateam strazile de dimnineata pana seara,cu care cadeam impreuna din copaci,dar mereu ne urcam inapoi,adrenalina pura,cea mai placuta oboseala…Asa prieteni as vrea sa am toata viata.Sa-i iau de mana si sa nu mai fie nimic altceva decat joaca aceea pe care din pacate n-o mai regasesc.
    Imi place mult ultima poza.

  7. Eu mi te aduc aminte ca erai zapacit si nonconformist…Am fost in clasa cu Georgeta.Inca mai tin legatura cu Mona(Austria).Alexandra mi-a aratat poze cu tine si blog-ul tau.Sunt fan-ul tau din ziua aia.Am dat site-ul tau la toti prietenii mei.Imi place cum imbini fotografii extraordinare cu text scris din suflet.

  8. mi-a mers la inima postul asta. tocmai ce-am evocat, citeva minute mai devreme, batrineste, pe-un forum, citeva frinturi de amintiri furate copilariei.
    vecinii mei de scara, de bloc, se kemau altfel. erau cristina, dana, relu, ileana, lorin, simona, nicoleta, raluca, catalin, nutzi, cosmin… nici eu nu mai stiu mare lucru despre multi dintre ei. dar i-am regasit, in aceste rinduri, cu ajutorul tau, asa cum erau ei cind erau importanti pentru mine.
    faine si pozele!
    simt c-o sa mai trec pe-aici!

  9. Domnule, esti un maestru al superangularului. Cand ii aud pe unii ca se indoiesc de utilitatea acestui obiectiv minunat, imi vine sa-i trimit la tine.
    Maiastra mana, maiastru ochi ai.
    De fapt, in general, nu pot sa intru pe blogul tau si sa ies dupa aceea nemiscat de ceva fiind. Si cred ca acesta e si scopul.

  10. Ultimele tale poze m-au lasat, ca de obicei, paf… Maestru in alegerea modelelor, ai stiut sa-l alegi pe tipul din a doua poza, tip ce pare impaiat… Maestru in folosirea unor software simple si ieftine, i-ai facut pe cei doi indivizi din a saptea poza sa arate ca dracu’!… Pacat insa ca-ti bati joc de gramatica limbii tale materne!…

  11. ce sa zic, imi plac! se vede ca nu te multumeste deloc banalul… pacat ca lasa sentimentul ca ai fi la o inmormantare si nu la o nunta…

  12. omule………fotografia 4 ….super! metaforă curată-realitate tulburătoare. m-ai făcut să-mi bag picioarele în treburile profesionale timp de 20 min. şi să plonjez în amintiri. mulţam!

  13. Remarcabil… punct de vedere; altfel de “poze de nunta”.
    Tehnic (desi pare a fi un stil personal) ar mai fi de lucru.

  14. You have the soul and the age, the timing and the time, the hand and the handed;

    What you need, more than the few visiting your site, is the exposure to the world’s eyes, and to the most powerful eye – on the dollar;

    Anyway, I have no interest to know your status in Ro si in comunitatea photo, but you could make the $$$ you need from ADs and use it to develop the soul for others to experience; send your portfolio to major ad companies in US and your life will take a different turn;

    You are perfect and accomplished in many ways – I truly do not see how you can improve, but in the decisions you make for your future. Can you manage it for you benefit and for the full benefit of the others? maybe you need a manager?

    Inainte de a vedea pozele tale, I believed that all pictures ‘were taken already’ – ca toate pozele bune au fost facute deja – well, you changed my mind; there are still few pictures that you can take, for the first time.

Leave a Reply to George Cancel reply