Viitorul suna bine

Cand prin clasa a 10-a i-am marturisit mamei ca vreau sa dau la actorie m-a apostrofat ca in loc sa-mi gasesc o meserie decenta, ca doar fac parte dintr-o familie de intelectuali, eu vreau sa ma fac bufon. Am abandonat ideea cu regret. N-am putut da la medicina (deh, suflet sensibil, fire de artist) si am hotarat sa ma fac programator. Am dat la automatica. Dupa mine s-a tras linie iar in zilele de examen cu amfiteatru plin ma uitam si cugetam ca toti astia au fost mai destepti ca mine, toti, din moment ce eu am avut ultima medie.

Facultatea m-a chinuit peste masura, am invatat numai ineptii, am lucrat pe calculatoare ce ar fi facut cinste oricarui muzeu al tehnicii, am descoperit ca profesorii nu sunt pusi acolo sa te invete ci sa te prinda ca n-ai invatat iar cand prin anul trei, picand vreo cateva examene si ajung in pragul nebuniei m-am dus la tata sa-i marturisesc ca nu mai pot, ca ma las, ca nu e de mine, ca nu invat nimic util si ca n-am gresit cu nimic sa ma frece niste profesori frustrati s-a uitat la mine si mi-a spus:

“Mai tata, stii foarte bine ca am hotarat impreuna sa te duci la automatica, ca la cibernetica se dadea fizica, ca la drept se duceau toti iar la relatii internationale nu-ti placea. Numai automatica ai fi putut face. Sau eu stiu, poate actorie, dar eu nu te-am auzit vreodata sa-ti fi manifestat dorinta asta”.

Am strans tare pumnii, mi s-au umezit ochii si am pus capul in pamant. De ciuda.

36 thoughts on “Viitorul suna bine”

  1. pozele nu mă încântă ca altele din arhive, dar textul… parcă m-am văzut pe mine! (alte facultăţi, alte dorinţe şi visuri dar acelaşi gen de dramă)

  2. Esti un orator desavarsit.
    Eu trec acum prin problema cu alesul facultatilor. Tot cam aiuristic style. :D

  3. Am asteptat cu nerabdare noua serie. Vad ca esti f pasionat de lensbaby :). Povestea este extraordinara si m-am regasit in ea, cu unele exceptii: pe mine m-au apucat dracii in anul I cand era cat pe ce s-o gafez si apoi mai tarziu in anul III. Acum sunt anul IV si ma intreb cat mai rezist. Sunt la telecomunicatii. Spor la pozat si sa auzim de bine.

    Iti admir lucrarile!

  4. Genul asta de discutie l-am avut, printr-o coincidenta ciudata, chiar azi cu taica-miu.
    Numai ca in loc de automatica era electronica; iar facultatea pe care chiar mi-as dori sa o urmez nu i-am zis-o ca mi-a facut capul patrat ca mai intai trebuie s-o termin pe asta negresit si dupa aia “poate” sa fac altceva. Ca na, sunt in anul 3, e prea tarziu sa ma schimb acum.

    Asta a fost off-topicul(sort of).
    Cu lensbaby-ul pe 5D cred ca vezi ceva mai mult si presupun ca de astea ti-au iesit asa de bine focalizate :p Ma asteptam sa vad ceva mai multe ipostaze din genul celor vazute la Alex. Pot spune ca am fost putin dezamagit, dar ma rog, fiecare e cu stilul lui.
    Cu toate astea, imi place mult ultima :)

    PS:Cam rar in ultimile luni cu postarea, imi placea cand puneai de 2-3 ori pe saptamana :D

  5. Ar fi grozav daca ai oferi RSS feed integral. Cine citeste feed-ul nu are timp sa deschida blogul sau foloseste un dispozitiv mobil. Da-i si acelui cititor savoare integrala.

  6. Fain text, George! Eu, absolvent medicina (ca am urat cu pasiune analiza matematica si trigonometria), actualmente reprofilat!

  7. dumnezeule, n-as fi crezut sa pot exista atatea cazuri de oameni reprofilati.

    oricum, George, se pare ca toata suferinta aia a meritat, uite ce mare te-ai facut si sa iti gasesti si pasiune care sa te mangaie pe suflet :P

    si asteptam postari mai dese

  8. blogul asta mi-a fost prezentat de un prieten, acu’ un an si ceva, in felul urmator: “uite aici un blog fain. Eu inca nu stiu ce-mi plac mai mult: textele sau pozele postate?”
    In cazul de fata, pentru mine, textul e peste poze.

  9. se simte regretul in vorbe si poate pozele tale arata faptul ca nu ai avut puterea sa iti contazici tatal, ca nu ai avut acea libertate pe care din fericire copiii o au si care dispare cu trecerea timpului.Eu una consider ca cel mai bine e sa iei singur decizia pe ce vrei sa axezi in viata pentru ca in final tu esti cel care o sa lucreze si tu trebuie sa ai satisfactie in urma jobului (pe cei din jur nu-i intereseaza decat foloasele pe care le aduci de cele mai multe ori ) Incearca sa gasesti in tine sufletul copilului rebel care s-a ascuns pt ca ce ai pozat ai si tu undeva in inima …ai grija si abia astept sa vad ce mai ne pregatesti

  10. Ai mei mi-au spus sa fac ce vreau mai departe (dupa liceu). Vorba aia:”mi-au spus ai mei: sa faci ce vrei, dar sa produca lei…”
    Si am facut… si 2 ani i-am lucrat in domeniu, apoi m-am reprofilat… devenisem “sclava” :(
    Imi pare rau sa citesc randurile scrise … se simte de departe regretul ca nu ai facut ceva la care ai simtit ca esti bun ai care ti-a placut… Poate nu e timpul trecut…
    Cat despre fotografii, (cu lens baby si color) ai un mod diferit (de al lui A. Caranfil) de a expune veselia copiilor, inconstienti inca de ce ii asteapta in viitor si de ceea ce au chiar acum…
    Iti urez toate cele bune.

  11. Super melodia aleasa, vorbele au mers cum au spus si antepostatorii la suflet. Eu am facut Cibernetica in detrimentul automaticii. Si asta pt programul de 10 ori mai lejer de la ASE. Ca sunt un puturos :)
    Cadrele cu cei 2 copii excelente. Trebuie sa-mi bag si eu in geanta LB-ul, sa nu ma mai chinui cu PS-ul ;)
    Si ma bucur ca nu au mai trecut 3 luni intre 2 posturi ;)

  12. Imi plac f mult pozele, in special ultima. Ma duce cu gandul la piesa “In the ghetto” cantata de Elvis Presley. Foarte sugestiv cadrul.
    Pt cine nu stie, in versurile piesei e descrisa viata unui copil care pe masura ce creste invata sa se bata, face tot felul de ilegalitati si moare impuscat de politie.

  13. Probabil ca ai suferit atunci.Insa eu cred ca toate cele lucreaza in favoarea noastra.Si ma bucur ca a fost asa deoarece, actor fiind, nu cred c’ai mai fi facut blogul, noi n-am mai fi avut cu ce ne delecta…etc:) Si, trecind peste nota de egoism din ceea ce-am spus mai devreme:), e o experienta interesanta, care te formeaza,prin care trece majoritatea, dar care nu are intotdeauna efecte negative. …Desi nu stiu de ce ,dar cred ca tu stii deja asta:)
    Spor la treaba si la mai multe postari!:)

  14. :O

    OK.
    Stai sa-mi revin.

    Eu sunt anul doi la automatica. Si ma las. Anul asta. Ai mei au cam facut urat, dar au acceptat ca e ok si marketingul de la ase, unde o sa dau vara asta sa scap de gura lor si sa am facultate.

    Eu fac web development. Nici o facultate din Romania nu te pregateste pentru asa ceva. Deci as putea sa nu fac niciuna. M-am dus la automatica fiindca aveam impresia ca o sa ma obisnuiasca cu un ritm de munca sustinut si eventual o sa ma ajute cat de cat la programare. Dar dupa 24 de materii (=2 ani) din care 5 (CINCI) au fost de programare, imi cam vine sa-mi iau campii rapid.

    Nu stiu, postul tau mi-a adus aminte ce decizie buna am luat cand mi-am bagat picioarele in Politehnica. :D

  15. …de unde si morala : una e ce ai facut ( facultatea ) si alta e ce faci ( for living ). Practic mai conteaza acum cand te admira atatia pt fotografia cu care ii bucuri ca tu te-ai chinuit cu niste profesori rupti de realitate si ti-ai mancat tineretile pe dinozaurii pc-urilor cand altii deja gustau realitate virtuala … (???) —( big fan . cheers )

  16. ce sa zic mai baiat. ai facut-o. din acelas motiv -ca invetzi numai prostii pe acolo- nu am reusit nici eu sa termin vre-o facultate. dar din fericire conteaza din ce in ce mai mult cum esti si ce stii sa faci decat ce scoala ai facut. succes. pasiunea ta pt. foto tre’ “cultivata” insa ca sa iasa ceva chiar mishto. si uite asa ajungem iar la facultate……

  17. O placere sa citesc acet blog. La inceput am rasfoit fotografiile apoi mi-am zis ca trebuie sa citesc si textele. Acum ca ai adaugat si o melodie care sa mearga la suflet cu gadurile pe care le-ai expus.

    Felicitari. Nu-i de mirare ca este un blog de top.

  18. Sincere felicitari pentru ce postezi pe acest blog!
    Spor maxim in tot ceea ce faci si sa ai noroc!
    …cititor fidel – Bogdan.

  19. M-au trecut fiorii cand mi-am amintit de cei 5 ani de cosmar pierduti in automatica. Merci pentru faptul ca m-ai ajutat sa apreciez din nou viata linistita avuta acum, “dupa A&C”. Imi vine sa zambesc… amar, gandindu-ma la deznadejdea din salile de examen cand se dadeau subiectele, la trezirea cu noaptea in cap si lupta pentru “un loc mai bun” in sala :p, la sentimentul de timp pierdut ireversibil intr-un mod absolut nefolositor cu fiecare nou curs sau “aplicatie” pe piesele alea de muzeu, la cozile transpirante de la secretariat sau la biblioteca pentru a prinde niste fosile de carti galbejite din anii 70 pline de imbecilitati expirate pe care trebuia sa le tocesc , cu o greata greu de descris.

    Cu toate astea, erau si colegi care invatau parca cu placere, lucru care mereu m-a intrigat profund, si pe care nu am reusit sa-l inteleg, mai ales ca astazi, cu siguranta nu mai stiu nimic din tonele de aberatii memorate.

    Stressul si nodul din gat in momentul asteptarii rezultatelor la un re-re-re, nu se uita usor. Si toate astea pentru ce?! 5 ani de viata irositi absolut degeaba, pentru o amarata de hartie care zace prafuita intr-un sertar, si de care nu m-a mai intrebat nimeni dupa ce am obtinut-o, desi au trecut ani buni de atunci…nici macar ai mei, de dragul carora nu m-am “lasat” de podoaba de facultate, in desele momente de disperare maxima…”dar vai, ce ar fi zis lumea?!”.

    Keep up the good work. Bune fotografii, ca de obicei. Sunt bloguri in care se posteaza des si prost, dar si bloguri in care se posteaza rar si bine. Se subintelege unde te incadrezi!

  20. Eu personal, nu vad in vorbele tale neaparat un mare regret pt ca nu ai urmat actoria. La urma urmei, cred ca esti fericit cu privire la cine ai devenit – asa ar trebui sa fie.
    Muzica… dementiala, in deplina concordanta cu pozele. Nu am mai intalnit oameni care sa stie/sa le placa ternipe – desi nu ma indoiesc ca sunt, dar nu in cercul meu…
    De fapt, tu stii sa regizezi. Iar momentele regizate de tine (text + imagine + muzica, lately) sunt minunate. Poate spre asta te indrepti…

  21. Excelent! Nu am alte cuvinte sa-ti descriu blogul. Textul, imaginile, muzica, o experienta completa care mi-a transmis un sentiment intens de familiaritate.

  22. Cand eram in clasa a 7-a (in ce an o fi fost ?????)
    in trenul personal (ce idee tampita.Ce era trenul meu!!!!!!!!!)de, sau mai bine zis spre, Paulesti
    (langa Ploiesti)ala batrinu ma intreaba:ce ai de gand
    cu scoala? Cum adica ? Pai te duci la liceu,nu ?
    Zic:nu.Zbang o zmetie peste felinare.Zice: liceu.Zic:nu.Eram deja pe culoar.Ma duc la Brasov la fabrica de tractoare, sa ma fac mecanic.Ca prostu ma asezasem la loc.Zbang (stiti voi).Bine ma duc la liceu.M-am dus.Am terminat.Am intrat la Agronomie.
    Eu si zarzavaturile.Zice: eu sunt inginer de (cu)Politehnica,tu la fel sa fii.Am cazut cu brio.Culmea este ca fratele meu a facut Comertul Exterior, a plecat in Filipine cu o echipa de mecanici de la Auto
    Tractorul sa le vanda la aia tractoare pe senile (mai stiti copia romaneasca a KD-ul sovietic,copie si ea a tractoarelor germane, prada de razboi).
    Un liceu la real si doua scoli tehnice.Nu l-am intrecut cum visa el.Chiar daca bancul cu piatra aruncata in sus la cadere omora un purcoi de ingineri,era un adevar pe care cumva il regret.

  23. E foarte frumos cum acompaniezi fotografiile. Cuvintele de mai sus fac foarte mult. Arata ca esti mai mult decat fotograf. Respectele mele!

Leave a Reply