Revista presei

Asa cum in orasele care se respecta exista un ghid cu cele mai importante locuri si evenimente tot asa Tulcea s-a gandit ca nici ei nu ar trebui sa-i lipseasca o astfel de revista gratuita numita de data asta “Acces nelimitat”. Ce e diferit insa de tot ce-am vazut pana acum e ca numarul curent incepe cu o poezie. Frumos. Romantic. Sa spicuim. “Iar vantul se-nteteste si mistuieste totul/Aduna de pe alocuri si crengi, frunze, hartii/Si praful de pe strada ridicandu-se in zare,/Te-nvaluie in ceata venita din pustiu.” Daca reusim sa trecem peste rima alba ramanem totusi cu nedumerirea legata de hartiile si praful de pe strada atat de plastic cantate in poezie. De unde pana unde vantul mistuieste (mistuie?) totul (parca de asta se ocupa focul, ma rog, prejudecati), din ce pustiu vine ceata si mai ales cum coexista acesta cu vantul. Nu insistam si pe celelalte 5 strofe de teama sa nu fie inclusa in programa de bac.

In continuare degustam reclame de genul “Arabico – profile cu personalitate” (inteleg ca o masina sa aiba personalitate, un ceas, un obiect vestimentar, daca si profilele PVC au ajuns sa aiba personalitate inseamna ca trebuie sa-ti tragi unele de smecher), “Gama House” a carui site e gammaimobiliare.ro (observati cei 2 “m” precum si house/imobiliare pentru deruta completa), Gradina Noptii din spatele complexului Ciuperca (i-ar fi putut spune si eczema), Fundatia Henry Coanda care organizeaza cursuri de initiere si calificare profesionala de coafor, manichiura, cosmetica si masaj (cu sau fara finalizare? – si ce are in comun un inginer aeronautic cu coafeze?), o jumatate de pagina cu reclama la numarul de urgena 112, Pizzaria Don Pepi si Trattoria Danubiu (n-au mai gasit un nume italian), bancurile de la pagina 7 si 11, “stiati ca”-ul de la 31 si sfatul medicului “psiholog de serviciu” Asist. univ. drd. Mihai Popa (observati cat de important e sa fi macar doctorand) alaturi “Adio Celulita” si “Ghidul diversitatii etnice a municipiului Tulcea” fac din brosura un materia indispensabil.

Altfel , toate urarile noastre de bine colegului Prime Photo, Radu Gulie.

27 thoughts on “Revista presei”

  1. Am fost si eu la o nunta unde am discutat cu fotgraful despre perpendicularitatea axei optice a aparatului pe fata subiectului(de preferinta centrat) :). A fost instructiv si lasand la o parte “sfaturile” am facut ceva foto bunicele (5 fotografii??!!din 700 declansari).
    Multumesc din inima pentru lectiile de fotografie fara definitii,distante focale,timpi de expunere,etc.!!!
    Privesc si ma minunez!

  2. felicitari pentru noul format marit de afisare a pozelor, scriptu Lightbox merge excelent, in sfarsit vedem si noi pozele la o rezolutie mai rezonabila pt foto

  3. pai sa ne traiasca alde Gulioarele acu\’ ca se facura de 2 juniori … sau cine stie, mai multi! ;)
    faine poze ovcorz, una place rau, a cu florile in rolul principal :)

  4. Imi este foarte cunoscuta figura miresei si a drei de onoare din extremitatea stanga.
    Pls dezvaluie misterul.
    thx

  5. nu am mai vazut subexpunere artificiala facuta cu atat bun gust -> sunteti un adevarat maestru. As fi curios sa vad o mica prezentare pe site, un fel de CV pentru curiosi :)
    Acesta este blogul meu preferat de mai bine de-o jumate de an(sunt mare fan WordPress si si noul modul auxiliar de slide, care a fost remarcat si de Tristan este superb).

  6. Nu s-au mirat astia de la nunta de unghiuri? “Ba, asta e nebun de se arunca la picioarele noastre sa ne faca poze?!”

    Ori sunt si ei pă trend?

  7. Multumesc in primul rand celor ce-si mai fac timp sa mai treaca din cand in cand pe aici chiar daca nu postez cu aceasi frecventa ca inainte (din 2 motive as zice eu, o acuta autocenzura si lipsa de timp).

    Nu e nici un mister, am precizat in textul de mai sus. Nunta e a colegului nostru din Prime Photo, Radu Gulie – http://www.gulie.ro/ . El, fotograf fiind, nu s-a mirat deloc, s-a mirat in schimb soborul de preoti vazand un intreg pluton de colegi de breasla si prieteni declansand continuu.

  8. salutare! am ajuns si eu pe blogul tau de pe zelist.ro si am ramas placut surprins sa descopar un blogger veteran al carui fotoblog nu il stiam inca…felicitari pentru `locusorul` acesta minunat..am rasfoit si eu cateva arhive din urma si chiar mi-a placut simtul tau estetic si ochiul pentru cadre bune! keep up!

  9. In primul rand “Casa de piatra!” fericitilor din poze.
    In al doilea rand, daca nu cer prea mult, pozele sunt untouched? S-a folosit vreun filtru? Imi par HDRI-like…
    Oricum, foarte originala abordarea. Apreciez lipsa setului de poze “in Cismigiu” sau alt parc concurent, cat si feeling-ul special pe care n-am idee ce il confera…

  10. trebuie sa recunosc ca esti…maestru. super!
    crezi ca ai putea impartasi si altora cate ceva din tainele fotografiei ?
    imi permiti sa te adaug la…profi ?!
    multumesc

  11. Gata, divortez! Si ma recasatoresc tot cu viitoarea fosta nevasta, da` promite ca vii sa ne faci tu fotografiile.
    Excelenta serie, rar se vede pe la noi asa ceva. Felicitari!

  12. frumos ! foarte frumos ! si acuma intreb si eu ca un copil prost ce is … cum is prelucrate pozele, daca is prelucrate ? multumesc daca raspunzi :)

  13. E evident ca nu am un aparat care sa modifice culorile, contrastul, saturatia sau luminozitatea dupa starea mea sufleteasca. Cum anume s-a intamplat la prelucrare nu mai tin minte exact. Cert e ca si daca as putea oferi un tutorial pas cu pas ar fi total irelevant. Ar putea fi urmat de oricine dar rezultatul ar fi o minciuna, o ipocrizie. Nimeni nu poate simti bucuria, tristetea, fantasmele si frustrarile la fel de fidel. Nu poti da lectii despre cum se scriu poeziile de dragoste sau de revolta. Simti sau nu simti. Si fiecare o face in felul in care o simte.

Leave a Reply to focused Cancel reply