Neclar Nevazator

Aflandu-ma intr-o hoarda de vreo 30 de fotografi amatori (eu insumi nefiind nici macar fotograf – cel putin nu dupa actualele mele afinitati vizuale) am fost intrebat de ce trag pe film. Cum poti sa pleci la vanatoare cu cel mult 24 de cadre pe care nu le poti sterge, nu poti vedea o histrograma si cel mai trist, in definitiv, nu le poti vedea deloc decat dupa ‘alchimia’ numita developare? Cum te simti cu senzatia ca nu poti sterge, nu poti trage o rafala din care sa alegi cel mai bun cadru? Cum e sa astepti minute intregi pentru un singur cadru, a 1/125 parte dintr-o secunda in care universul, asemenea unui caleidoscop cu combinatii infinite, s-a aranjat intr-un fel anume pentru ca tu sa fii martorul unei clipe magice, irepetabila?

E DIVIN! Daca intr-un fel sau altul divinitatea ar exista si ar vrea sa-ti ofere paradisul ti-ar da un aparat pe film in mana. Faptul ca rezultatul ‘momentului indecisiv’, asa cum il numea un prieten, il vezi dupa ce nu mai esti acolo face sa pretuim mai mult clipa revelata si fixata pe un celuloid.

Momentul cand voi deveni fotograf va fi acela cand voi reusi cumva sa-mi pozez visele. E momentul de sinceritate maxima, cand visul, generat de constinta mea lipsita de dogme si prejudecati, de educatie si chiar si de inteligenta, va putea fi prezentat intr-o forma fizica perceptibila de dimensiunea in care traim. De ce tragi pe film? Simplu. Pentru ca noi nu visam clar si sansa mea de a-mi atinge dezideratul e sa trag pe film.

13 thoughts on “Neclar Nevazator”

  1. 24 ca 24, dar sa vezi ce fain o sa fie cand o sa trebuiasca sa te limitezi la unul singur in care sa prinzi un vis.

    Nowadays, cand toti sparg-in-figuri-istii sunt pozari, filmul va ramane singurul care sa ne ofere acel statut inaltator al fotografului.

    Am expus abia 25 de filme, dar ma bucur cand imi dau seama ca stiu fiecare cadru si fiecare imi trezeste amintiri placute.

    Dupa 30k+ de declansari pe digital … vag daca-mi amintesc 20 de poze cu incarcatura emotionala.

  2. Cand le-ai tras p-astea? In ’80 toamna? Glumesc. Arata suberb, au asa o patina veche si sunt incarcate de emotie. Sunt ferm convins ca digitalul niciodata nu va reusi sa produca astfel de imagini. Poti sa dai mai multe detalii despre aparat/film si cum le-ai procesat?

  3. Pai sunt trase cu un hasselblad 500cm, fomapan iso 100, developate in house. Treaba e ca ele probabil nu ar fi iesit asa retro daca n-ar fi fost o developare ratata. Cele 2 filme s-au suprapus pe spira din tancul de developare iar substantele n-au actionat aproape deloc. Initial am vrut sa le arunc dar din plictiseala am decis sa le scanez sa vad ce iese.

  4. Si au iesit.
    Transmit emotie, transmit simtire. Sunt vii. Bravo!
    Cred ca intr-adevar ai descoperit esenta.
    Limitarile filmului (alb-negru indeosebi) actioneaza ca un filtru de junk, pastrand numai ce este cu adevarat important. Zgomotul este superb (nu se compara cu nici un digital).
    Desi am cautat la digital mai putin zgomot, mai mult sharpness, culori mai placute, am inceput sa realizez si eu ca au fost eforturi prost directionate. Emotia e tot ce conteaza, iar tu ai reusit sa intelegi cum sa o captezi. Felicitari!

  5. “am fost intrebar de ce trag pe film”, “ma aflam intr-o hoarda de fotografi amatori” :)) scuza-ma dar aceste fraze ma fac sa zambesc, de ce?

    Pai nu cred ca te obliga nimeni sa te afli in multimea respectiva, puteai pleca oricand si sa-ti vezi de treaba/ drumurile tale (asta daca nu vroiai sa fi “baiatul cu hasselbladt” din grupul de amatori, care colac peste pupaza este si “tipu’ ala, TTL”).

    Asta cu filmul (pelicula) se pare ca este ceva nou, sau cel putin (poate) un comeback spectaculos. Zic asta pt ca de mult, cand obisnuiam cat de cat sa-ti urmaresc blogu’ cat si activitatea de admin al unui forum cunoscut, tin bine minte inversunarea cu care promovai digitalul si munca in acest sens :)

    Iti transmit toate cele bune si pareri de rau pentru faptul ca efectiv nu poti (nu vrei?) sa iesi din cateva scheme/ clichee’ compozitionale majore care, uitandu-ma retroactiv prin blogul tau, se repeta aproape obsesiv.

  6. Corect e “hasselblad”. Iar asta ma face sa ma indoiesc ca cineva care scrie pentru prima oara cuvantul asta a fost in stare sa se prinda ca exista scheme/clichee.

    Si daca am fost in aceasi ‘hoarda’ sunt tare curios cum v-a iesit voua statuia lui Ovidiu pe care ati fotografiat-o toti, asezati cumiti la rand, ca si cand statea pe platforma unui camion. Asta ca tot vorbim de clisee ;).

  7. Super tare… Bravo !.

    Exista o intreaga teorie despre faptul ca marile descoperiri apar “neprogramat” (penicilina, teoria big bang, etc)… asa ca se poate aplica si la “developari ratate”.

Leave a Reply