Turist in Romania

“Aici Bucuresti, Romania. Urmeaza cotele apelor Dunarii”.

Nu stiu daca va puteti inchipui ce sictir politic m-a lovit de la un timp incoace. Vadim, Gigi si EBA ne reprezinta in parlamentul european. Nu vedeti nimic trist in asta? Nu va deprima? Nu va infioara un pic ca destinul nostru (si hai ca de el mai suntem si noi responsabili, dar destinul copiilor si copii copiilor nostrii) e hotarat de astfel de minti? Cu fosti comunisti ne-am obisnuit repede. Doar cine era sa ne guverneze? Aveau experienta, aveau Stefan Ghorghiul, aveau relatii si influenta. Pe urma nu ni s-a mai parut nimic anacronic ca fosti securisti au inceput sa suie in schema si sa devina politiceni imaculati. Eh, n-au turnat pe nimeni apropiat, sunt si ei oameni si poate regreta. Plus ca au relatii economice, dau la popor de mancare si uite, sunt la zi cu impozitiele. Am trecut si peste asta. Intrebarea e pana unde se va merge. Pana unde suntem dispusi sa inghitim ca pelicanul minciuni si sa toleram o intreaga trupa ce circ? Pana la urma vorba cantecului “nimic nu prea conteaza/si vantul oricum bate”.

Parca auzi un radio, vechi, cosmos, lasat sa mearga in nestire:
Aici Bucuresti, Romania. Stiri: Cald. Si soare. Asa, cam de f/16. Romania merge inainte. Am incheiat stirile.