Lectia -4: macro – ultimul cartus

Ma gandesc cu groaza ca primavara se apropie si ca iarasi toate site-urile de fotografii vor fi invadate de greieri (Euscyrtus concinnus), furnici (Solenopsis geminata), omizi (Spodoptera litura), albinute (Apis mellifera), buburuze (Hippodamia convergens), de flori cu petale, sepale, stamine, pistile, gineceu, androceu si in fine o intreaga clasa de angiosperme frumos colorate.

Reteta nu e grea. Insecta trebuie suprinsa pe o floare de o culoare complementara pentru a se potenta reciproc, sau daca insecta lipseste trebuie neaparat niste picaturi de roua care sa sugereze, nu e asa, prospetimea si vivacitatea unei dimineti de primavara. Are cineva o lamaie la indemana?

Si pana la primavara, rabdare si tutun.

Lectia -3: Cum sa faci fotografii clare

Valoarea unei imagini se judeca in functie de claritate. Alaturi de culoare, claritatea este o conditie sine qua non pentru ca o fotografie sa fie valoroasa. In goana dupa detalii, orice rid, striatie a pielii si fir de par rebel se pune in evalouarea finala. Gresala de a veni cu o imagine neclara echivaleaza cu lipsa profesionalismului si trebuie infierata public.

Imaginile tip “vedere”, carora de pe spate le mai lipseste doar locul de timbru, sunt azi mai apreciate ca oricand. Digitalul a pus si el umarul in aceasta goana dupa claritate si detalii, ridicand stacheta la inaltimi greu de imaginat acum cativa ani.

Si pana la urma, ramane retorica: nu cumva imaginile prea clare devin ireale? Nu cumva senzatia aia de deja vu pe care o traiam candva privind o fotografie veche e azi din ce in ce mai rar de gasit?

film agfa 400, hartie de provenienta necunoscuta – metol 1g, sulfit de Na 13g, hidrochinona 3g, carbonat de Na 26g, bromura de K 1g, folosit un ciorap de dama la marire pentru texturare. imagini relizate in perioada 07.’04-01.’05

anca

costin

anca

stefan

Lectia -2: Cum înviem culorile?

Imi spune cineva cum se INVIE culorile in Adobe PS?

Intrebarea am gasit-o aiurea pe un forum si desi pare superficiala porneste de la un fapt tragic: culorile au murit. Regretabilul eveniment nu este consemnat exact, insa a fost un moment de cotitura cand culorile au inceput sa devina apatice si lipsite de vivacitate. Simptomele sunt asemanatoare cu cele ale hepatitei: greturi si varsaturi, diaree, lipsa poftei de mancare, pierdere în greutate (rosul de exemplu era mult mai usor), icter (colorarea galbuie a albului), urina inchisa la culoare si scaune decolorate (cum altfel).

Cum nu li se administrase nici un vaccin si cum nu mergeau regulat la doctor complacandu-se intr-un monitor vechi, prafuit si necalibrat boala a avansat intr-un ritm galopant cronicizandu-se.

Atentie: boala are transmisie sexuala, asa ca cei care iubesc mult culorile ar trebui sa se protejeze uitandu-se la acestea numai prin intermediul unui filtru gri.

Si pana la urma culorile invie? Da. De unde si numele de pastele culorilor ce se sarbatoreste odata cu pastele cailor.

Lectia -1: cand icsii nu sunt destui

Valoarea unui fotograf este direct proportionala cu numarul de icsi detinuti in aparat sau obiectiv (aici e o polemica lunga pentru ca inca nu se stie exact unde salasluiesc icsii). Cu cat detine mai multi icsi cu atat fotograful este mai valoros pentru ca acestia il ajuta in demersul lui de a surprinde fasii de realitate.

La achizitionarea unui nou aparat apar persuasiv urmatoarele intrebari:

– apropie mult?
Intrebarea e un pic evaziva. Lumea s-a pus de acord ca trebuie sa detii minim 3 icsi . Mai putin nu se poate. Nu te poti numii fotograf. Avand insa 10 icsi de exemplu poti apropia mai mult si astfel poti fi mai eficient, costurile deplasarilor scazand cu fiecare ics, nu mai platesti transportul pentru a te duce tu dupa imagini, ele ajung astfel mai aproape, mai la indemana.

– bate departe?
trebuie din start sa precizez ca dezavuez orice forma de violenta, fie ea domestica sau salbatica. daca bate departe totul e sa o faca cu mila si mai mult asa, ca o dovada ca achizitionarea nu a fost inutila, sa bata ritmic.

Desi nu este evident, trebuie precizat din capul locului ca exista si zoom negativ. Adica icsii apar cu minus. Un astfel de obiectiv indeparteaza mult si nu bate departe. La fel exista si obiective care nu au icsi. Nu fac zoom cum s-ar zice. E greu de inteles cine le-ar cumpara, si probabil doar marketingul agresiv al unor firme duce la vanzarea lor.

Una peste alta speram sa prindem vremurile in care sa ne putem cumpara icsi suplimentari dupa dorinta, sa-i adaugam la apartul detinut ca si cum am adauga un card sau sa poate fi livrati eventual cu urmatorul update de firmware.

Lectia -1: cand icsii nu sunt destui

Lectia 0 : cum sa NU fotografiezi deloc

E cea mai grea dintre lectii. Aparatul tinut in mana devine o unealta si apare acut senzatia ca trebuie folosit. Butonul de declansare devine un miraj, apasarea lui descarcand probabil cele mai ascunse tensiuni acumulate. A face fotografie in ziua de azi e sinonim cu a fi fancy. “cati mega pixeli are fata aparatul tau?” pare a substitui intrebarea “tu ce crema folosesti dupa…?”.

Orcarui barbat ii sta bine cu un obiectiv cat mai lung, ca un simbol falic pe care il afiseaza exhibitionist in dorinta de a impresiona si de a fi recunoscut drept fotograf.

A nu apasa pe declansator a devenit o tentatie mult prea mica pentru a-i da curs.

lectia 0