FREEMAN

Au trecut 5 ani de cand impartasesc intr-un spatiu atat de public cum e blogul din gandurile ce ma incearca. Personal n-am crezut ca in decursul timpului atatia si atatia vor trece si vor citi, vor face link-uri catre posturi sau vor comenta. N-am crezut. Si am marturist asta din primul post. Si cam atat cu dramatismul.

In 5 ani am invatat ca e bine sa nu traiesti din fotografie pentru ca monetizarea unei pasiuni o va ucide pana la urma. Fotografia e o stare de spirit. Un mod ironic in care privesti lumea, te amuzi de kitch-urile din ea, de oamenii care nu inteleg penibilul, ajungi sa te indragostesti de mileul de pe video pentru ca te face sa constientizezi ca noi asta suntem de fapt. Iubim frumosul cu orice pret. Atat de mult incat ajungem sa ne punem ghivece cu flori in birouri facute din sticla si aluminiu. Lumea din jurul tau e sublima, totul e sa stii sa te amuzi. Detinutul din fotografiile de mai jos nu stia care e traducerea cuvantului de pe bluza lui.

Romania nu poate fii previta serios. Sau nu fara sa innebunesti. Pana la urma lucrul care ne va ucide incet incet spiritul e ca nu vom mai putea deosebi normalul de anormal si implicit nu vom mai avea de ce sa ne amuzam. FREEMAN!

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Turist in Romania

“Aici Bucuresti, Romania. Urmeaza cotele apelor Dunarii”.

Nu stiu daca va puteti inchipui ce sictir politic m-a lovit de la un timp incoace. Vadim, Gigi si EBA ne reprezinta in parlamentul european. Nu vedeti nimic trist in asta? Nu va deprima? Nu va infioara un pic ca destinul nostru (si hai ca de el mai suntem si noi responsabili, dar destinul copiilor si copii copiilor nostrii) e hotarat de astfel de minti? Cu fosti comunisti ne-am obisnuit repede. Doar cine era sa ne guverneze? Aveau experienta, aveau Stefan Ghorghiul, aveau relatii si influenta. Pe urma nu ni s-a mai parut nimic anacronic ca fosti securisti au inceput sa suie in schema si sa devina politiceni imaculati. Eh, n-au turnat pe nimeni apropiat, sunt si ei oameni si poate regreta. Plus ca au relatii economice, dau la popor de mancare si uite, sunt la zi cu impozitiele. Am trecut si peste asta. Intrebarea e pana unde se va merge. Pana unde suntem dispusi sa inghitim ca pelicanul minciuni si sa toleram o intreaga trupa ce circ? Pana la urma vorba cantecului “nimic nu prea conteaza/si vantul oricum bate”.

Parca auzi un radio, vechi, cosmos, lasat sa mearga in nestire:
Aici Bucuresti, Romania. Stiri: Cald. Si soare. Asa, cam de f/16. Romania merge inainte. Am incheiat stirile.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Erich Lessing

Cum ar fi ca in Romania sa poti admira cateva fotografii a unui membru Magnum? Cum ar fi ca acele imagini sa fie facute de Erich Lessing? Cum ar fi ca autorul sa participe la vernisaj? Cum ar fi sa-i poti pune intrebari, sa-ti povesteasca de Martin Parr, sa-ti istoriseasca cum la Paris, in fata unei cafenele, trecatorii il gaseau mult mai simpatic pe el chinuindu-se cu 3 aparate manuale decat un circar ambulant care se reproducea artistic? Cum ar fi sa-ti scrie cateva cuvinte pe un frumos album cu fotografiile lui? Dar sa-ti ceara Leica-ul de la gat sa-ti traga cateva cadre?

Raspuns: magulitor.

_MG_5151
_MG_5212
Image0033
_MG_5302

Mai multe detalii despre expozitie gasiti aici.
Multumesc Oanei Soare pentru oportunitate.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Scrisoare intredeschisa

Stimati organizatori de concerte,
Va scriu manifestandu-mi intr-un fel dezamagirea legata de usurinta cu care respingeti dorinta unora de a fotografia la concerte. Stiu ca ultima grija dupa sonorizare, scena, lumini, personal tehnic, securitate, wc-uri mobile, chioscuri de bere si doleante speciale din partea artistilor e sa alegeti cine are acces in zona presei si cine nu. Dar, unii fotografiaza cu pasiune. E diferenta intre sexul pe bani si cel pe feeling.
Nu mai porniti de la premisa ca toti sunt mocangii. Sunt unii care isi permit sa-si cumpere biletul la concert in zona VIP iar daca cu umilita intraznesc sa ceara o acreditare e pentru ca au o afinitate cu artistul respectiv. Si asta se vede in imagini.
Incercati sa intelegeti ca cei care canta nu au nimic impotriva sa fie fotografiati si ca agentii de paza sunt acolo pentru ca nu le-a placut la bibleoteca. Nu e musai sa dovedeasca ca au putere. Aparatele foto nu pot fi confiscate. Se cheama furt.
Cand pui pasiune in fiecare imagine se cunoaste. Nu pleci dupa primele melodii pentru ca esti un umil fotograf blazat la vreun ziar de scandal. Traiesti fiecare moment si esti onorat ca prin imaginile tale poti spune si altora cat de mult il apreciezi pe artist.
Cand hotarati cine primeste un badge de presa ganditi-va si dincolo de avantajul imediat legat de mediatizare. Aruncati-va un ochi si pe munca omului nu numai pe faptul ca cererea are un antet cu notorietate.

Un amator.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lounge

E vineri seara, am de gand sa petrec o noapte lunga in care sa fac tot ce n-am putut face saptamana asta: de scanat un film si jumatate, de citit tot ce am restant in feedreader, de colindat cateva forumuri si galerii de fotografie, de aprobat noii membri pe diginews, 5-6 episoade de M*A*S*H, de facut backup la vreo 20-30 giga de fotografii, de pregatit niste materiale pentru ce am de facut cu Ducu la proiectul Cernobil (ups, asta nu trebuia sa amintesc) si de ascultat multa muzica. Si pentru ca tot veni vorba de asta, asa suna ragge-ul adevarat, nu greata aia de UB40.

Cu mintea goala am intrat in libraria de la parterul blocului meu, azi dupa ce m-am intors de la treaba. Mica, inghesuita si cu niste vanzatoare a caror privire o simti rece in ceafa ori de cate ori pui mana pe vreo carte sa o rasfoiesti. Am zis sa dau curs unei provocari: sa gasesc ceva interesant de citit intr-o librarie de cartier. Printre muntii de enciclopedii de buzunar si carti care te invata cum sa fii lider sau cum sa nu te invinovatesti ochii mi-au cazut pe o coperta rosie cu un layout facut parca de un student la design orb si ciung, nevoit sa deseneze cu un picior de lemn. Ovidiu Ohanezian – Amintiri din portbagaj. Ar fi interesant sa vad ce a simtit un jurnalist luat ostatec, zic in sinea mea. 26 RON, o suma decenta pentru un experiment.

Am citit primele 30 pagini si n-am ajuns inca nici macar la momentul cand s-a gandit sa plece spre Irak. Si in naivitatea mea am crezut ca o sa o citesc de la un capat la altul cu sufletul la gura, ca intai o sa fie povestea mai tensionata pentru ca apoi sa descurce intr-un stil de jurnalist de investigatie toate itele. VAX! Am citit despre generali de securitate inflitrati din PSD in PD, de liste de spioni, de cum el a incercat si Bacanu nu l-a ajutat, in fine, transpira frustrarea cu miros de ceapa. Ii mai dau credit inca 30 de pagini si dupa care, daca nu se leaga nimic cu inceputul, o abandonez definitiv. Intre timp am lasat-o in baie, un loc linistit si singuratic pretabil la literatura conspirationista.

Altfel niste imagini care sa se asorteze cu muzica.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someoneShare on Google+Share on RedditShare on StumbleUponShare on Tumblr